1. [MDA2] olătaș sm [At: ȘINCAI, HR. III, 201/34 / Pl: ~i / E: olat + -aș] (Înv) Proprietar funciar.
2. [DAR] olătaș, olătași, s.m. (înv.) proprietar funciar.
3. [DLR - tomul X] OLĂTAȘ s. m. (Învechit) Proprietar funciar. V. moșier, gospodar. Cei ce s-au prins, mai toți era nobili sau nemeși sau olătași. șincai, hr. iii, 201/34. Să însură și luă pe fata Unui olătaș pădurean din Bozeș. budai-deleanu, t. v. 11, cf. id. lex. – pl.: olătași. – Olat + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL