1. [MDA2] oficlid sn vz oficleid
2. [Scriban] *oficlíd n., pl. e (fr. ophicléide, d. vgr. óphis, șarpe, și kleis, kleidos, cheĭe, clapă). Muz. Un fel de trompetă mare cu clape care are un sunet gros, astăzĭ aproape părăsită.
3. [DEX '09] OFICLEID, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.
4. [MDA2] oficleid sn [At: ȘĂINEANU / V: (îrg) ~lid / Pl: ~de / E: fr ophicléide] (Asr) Instrument muzical de suflat din alamă, având timbru de bas.
5. [CADE] *OFICLEID (pl. -de) sn. 🎼 Instrument de alamă care are, în orchestră, rolul de bas profund (🖼 3418) (👉 și TAB. XXXIX) [fr.].
6. [DN] OFICLEID s.n. Instrument de alamă care are în orchestră rolul de bas. [Pron. -cle-id. / < fr. ophicléide, cf. gr. ophis – șarpe, kleis – cheie].
7. [MDN '00] OFICLEID [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr. ophicléide)
8. [DOOM 3] oficleid (desp. -fi-cle-) s. n., pl. oficleide
9. [DOOM 2] oficleid (-fi-cle-) s. n., pl. oficleide
10. [DTM] oficleid (< fr. ophicléide; germ. Ophikleid), instrument aerofon metalic cu ambușură* și clape (3), inventat la începutul sec. 19 de Jean Asté (Paris). Instr. învechit astăzi, o. a fost construit în mărimi diferite: discant (denumit quinticlave) în si bemol, alto în mi bemol sau fa, bas în si bemol și contrabas (ophicléide monstre) în mi bemol sau fa. Tipul bas a fost utilizat de Wagner (Rienzi), F. Mendelssohn-Bartholdy (Visul unei nopți de vară) și de alți compozitori. O. a cedat locul trb. bas, fiind utilizat doar de câteva fanfare militare.
11. [DE] OFICLEÍD (< fr.; {s} ofi- + gr. kleid „cheie”) s. n. Instrument de suflat din alamă inventat în ajurul anului 1800, cu sonoritate aspră. Foarte la modă în timpul romantismului, a fost părăsit ulterior în favoarea contrafagotului și a saxofonului bariton.
12. [DLR - tomul X] OFICLID s. n. v. oficleid.
13. [DLR - tomul X] OFICLEID s. n. (Astăzi rar) Instrument muzical de suflat făcut din alamă și avînd timbru de bas. cf. șăineanu, cade. – pl.: oficleide. – Și: oficlid s. n. scriban, d. – Din fr. ophicléide.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL