1. [DEX '09] OFICIOS, -OASĂ, oficioși, -oase, adj., s. n. (Publicație) care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grupări etc. fără a avea un caracter oficial. [Pr.: -ci-os] – Din lat. officiosus, fr. officieux.
2. [MDA2] oficios, ~oasă a [At: LP 14 / V: (iuz) ofiți~ / P: ~ci-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat officiosus, -a, -um, ger offiziös, fr officieux] 1 (D. ziare, informații publicate etc) Care reflectă și susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid etc. fără a avea un caracter oficial. 2-7 (Nrc) Oficial (1-3, 6-8).
3. [CADE] *OFICIOS adj. 1 Îndatoritor, gata să facă un serviciu ¶ 2 ⏲ Ziar ~, ziar susținut și inspirat de guvern, însă nu pe față, nu în mod oficial [fr.].
4. [DLRLC] OFICIOS, -OASĂ, oficioși, -oase, adj. (De obicei despre ziare, despre informații publicate etc.) Care reprezintă, reflectă, susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, fără a avea un titlu oficial. Știre oficioasă. Ziar oficios. ▭ [Izbutise] a da agenției noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171. ◊ (Substantivat) «Drapelul» e oficiosul guvernului. REBREANU, R. I 183. – Pronunțat: -ci-os.
5. [DN] OFICIOS, -OASĂ adj. Comunicat de oficialitate, de o autoritate, dar nu cu caracter oficial; care reprezintă părerea oficialității, fără a fi recunoscut expres ca atare. // s.n. Organ de presă care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără să fie organul său oficial. [Pron. -ci-os. / cf. lat. officiosus, fr. officieux, germ. offiziös].
6. [MDN '00] OFICIOS, -OASĂ adj., s. n. (organ de presă) care exprimă punctul de vedere al guvernului, fără a fi însă oficial. (< fr. officieux, lat. officiosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] oficios a. 1. gata de a face servicii; 2. care emană dintr’un izvor autorizat, dar n’are caracterul unui act public: comunicațiune oficioasă.
8. [Scriban] *oficiós, -oásă adj. (lat. officiosus, conform datoriiĭ). Serviabil, îndatoritor: om oficios. Care emană tot de la o autoritate orĭ un guvern, dar e maĭ puțin de cît oficial: ziar oficios. Adv. În mod oficios.
9. [MDA2] ofițios, ~oasă a vz oficios
10. [DOOM 3] oficios1 (desp. -ci-os) adj. m., pl. oficioși; f. oficioasă, pl. oficioase
11. [DOOM 3] oficios2 (desp. -ci-os) s. n., pl. oficioase
12. [DOOM 2] oficios1 (-ci-os) adj. m., pl. oficioși; f. oficioasă, pl. oficioase
13. [DOOM 2] oficios2 (-ci-os) s. n., pl. oficioase
14. [DLR - tomul X] OFIClOS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre ziare, despre informații publicate etc.) Care reflectă sau susține punctul de vedere al unui guvern, al unui partid etc. (fără a avea un caracter oficial). Ofițioasă întîmplare din Paris. lp 14. [Izbutise] a da agenției noastre oficioase un caracter oficial. ALECSANDRI, S. 171, cf. DDRF, ȘĂINEANU, barcianu, alexi, w. ◊ (Substantivat, n.) Ziarul [Gazeta Transilvaniei] să treacă de oficios. barițiu, p. a. ii, 656. „Drapelul” e oficiosul guvernului. rebbeanu, r. i, 183. 2. (Rar, prin confuzie cu oficial) Care reprezintă o autoritate, care emană de la o autoritate, care e aprobat, numit sau confirmat de o autoritate; oficial. În octobre se introduce mai întîi timbru pe acte oficioase. barițiu, p. a. ii, 668. Iată, ești pus și în lista oficioasă. agîrbiceanu, l. t. 200, cf. 192. ◊ (Adverbial) M-am bucurat de favoruri tolerate, inspirate oficios. brăescu, a. 244. ♦ (Neobișnuit) Care ține de funcția pe care o îndeplinește cineva; oficial. În ceasurile ceale ce îmi prisosiră de la alte ale meale ofițiose lucruri (a. 1816). bv iii, 154. – Pronunțat: -ci-os. –Pl.: oficioși, -oase. – Și: ofițios, -oasă adj. – Din lat. officiosus, -a, -um, germ. offiziös, fr. officieux.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL