1. [DEX '09] OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
2. [MDA2] ocurență sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: fr occurence] 1 (Liv) Împrejurare. 2 Prezență a unei unități lingvistice într-un text.
3. [DEX '98] OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
4. [DLRLC] OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. (Franțuzism rar) Împrejurare, întîmplare, circumstanță, conjunctură, concurs de împrejurări.
5. [DN] OCURENȚĂ s.f. Întîlnire, apariție, circumstanță întîmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvînt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcămînt. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întîmpină].
6. [MDN '00] OCURENȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)
7. [Scriban] *ocurénță f., pl. e (fr. occurrence, d. occurent, lat. occúrrens, -éntis, care-țĭ ĭese înainte. V. concurență). Conjunctură, concurs de împrejurărĭ.
8. [DOOM 3] ocurență s. f., g.-d. art. ocurenței; pl. ocurențe
9. [DOOM 2] ocurență s. f., g.-d. art. ocurenței; pl. ocurențe
10. [DTL] OCURENȚĂ s. f. (< fr. occurrence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină): apariția unei anumite forme flexionare a unui cuvânt dintr-un fragment în nenumărate alte contexte.
11. [DLR - tomul X] OCURENȚĂ s. f. 1. (Franțuzism) Împrejurare, întîmplare, circumstanță, conjunctură. cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un Text. Utilizîndu-se procedeul fișării, au fost stabilite frecvențele de ocurență cu care apar în fiecare text cuvintele întîlnite. cf. SCL, 1969, 76. – pl.: ocurențe. – Din fr. occurence.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL