1. [DEX '09] OCULTIST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.
2. [MDA2] ocultist[1], ~ă [At: CADE / Pl: ~iști, ~e / E: fr occultiste] (Rar) 1-2 smf (Adept și) practicant al ocultismului (1). 3-5 a Ocult (1-3).
3. [CADE] *OCULTIST l. adj. Privitor la ocultism. II. sm. Persoana care practică ocultismul [fr.].
4. [DN] OCULTIST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].
5. [MDN '00] OCULTIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)
6. [DOOM 3] ocultist adj. m., s. m., pl. ocultiști; adj. f., s. f. ocultistă, pl. ocultiste
7. [DOOM 2] ocultist adj. m., s. m., pl. ocultiști; adj. f., s. f. ocultistă, pl. ocultiste
8. [DLR - tomul X] OCULTIST, -Ă s. m. și f., adj. (Rar) 1. s. m. și f. Persoană care practică ocultismul. cf. NQM. PROF. 82. 2. adj. Ocult (1). cf. CADE. Nemulțumit de rezultatele neînsemnate ale improvizațiilor sale ocultiste. CĂLINESCU, C. N. 301. – PI.: ocultiști, -ste. – Din fr. occultiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL