1. [DEX '09] OCHEAN1 ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața Pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
2. [DEX '09] OCHEAN2 s. m. v. ocheană.
3. [MDA2] ochean2 sn vz ocean2
4. [MDA2] ochean3, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: (1-3, 5-6) ~ene și (1-2, 4) ~eni / E: ochi1 + -ean] (Reg) 1 smf (Iht) Babușcă (Rutilus rutilus). 2 smf (Iht) Roșioară (Scardinius erythrophtalmus). 3 sf (Iht; îc) ~ă-săracă Boarță (Rhodeus sericeus). 4 sm (Iht) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). 5 sn Vârtej de apă. 6 sn Poiană.
5. [MDA2] ochean1 sn [At: ANTIM, ap. TDRG / V: (îvp) ~nă sf / Pl: ~e, (îvp) ~ene și ~uri / E: cf it occhiale] Instrument optic prin care se mărește unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițând o mai bună distingere a detaliilor Vz lunetă, telescop.
6. [CADE] ‡OCHEAN – OCEAN [gr.].
7. [DEX '98] OCHEAN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pământului, permițând o mai bună distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în -an.
8. [DLRLC] OCHEAN, ocheane, s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate de pe suprafața pămîntului, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. V. lunetă, telescop, binoclu. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Rodișevo. SADOVEANU, O. VII 21. Relieful lunei văzut prin ocheanele proaste. ARDELEANU, D. 9. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? ALECSANDRI, T. I 355. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie. BOLLIAC, O. 214. – Variantă: (învechit și popular) ocheană (VISSARION, B. 312, EMINESCU, N. 66, ALECSANDRI, P. P. 108) s. f.
9. [MDN '00] OCHEAN s. n. instrument optic care apropie obiectele depărtate. (după it. occhialone)
10. [Scriban] 2) ocheán (ea 2 silabe), V. ocean 2.
11. [Scriban] 1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.
12. [DEX '09] OCEAN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.
13. [DEX '09] OCHEANĂ, ochene, s. f. Pește lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsală cenușie-albăstrie, iar cea ventrală albă și cu aripioarele roșii; babușcă (Rutilus rutilus). ♦ Roșioară. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – Ochi1 + suf. -ean.
14. [MDA2] achian[1] sn vz ocean
15. [MDA2] ocean2 sn [At: M. COSTIN, O. 252 / V: (înv) oche~, ocheian, oțe~, (nob) oze~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: ngr Ωκεανός, lat oceanus, ger Ozean, rs океан, fr océan] 1 Vastă întindere de apă sărată, care ocupă suprafețele dintre continente. 2 (Îs) ~ul planetar Totalitate a oceanelor și a mărilor cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. 3 (Fig; udp „de”) Întindere nemărginită Si: imensitate, noian.
16. [MDA2] ocheană sf vz ochean1
17. [MDA2] ocheian sn vz ocean2
18. [MDA2] oțean sn vz ocean2
19. [MDA2] ozean sn vz ocean2
20. [CADE] *OCEAN (pl. -ne) sn. 1 🌍 Mare imensă ce desparte continentele; oceanul ocupă o întindere de 375 de milioane de km. pătrați, adică aproape trei sferturi din suprafața totală a globului (care e de 510 milioane de km. pătrați); se împarte oceanul în cinci părți: I. ~ul Atlantic; II. ~ul Pacific; III. ~ul Indian; IV. ~ul Glacial arctic; v. ~ul Glacial antarctic ¶ 2 Ⓕ Noian, imensitate, întindere nemărginită, mulțime nenumărată: privind în ~ul adînc al cerului albastru (DLVR.); ...doritul soare Strălucește și desmiardă ~ de ninsoare (ALECS.); Lung ~ de iarbă, necunoscut în lume (ALECS.); soarele se cobora spre apus într’un ~ de flăcări (ALECS.); Sau văd nopți ce’ntind deasupră-mi ~ele de stele (EMIN.).
21. [CADE] OCHIAN2 sm. 🐟= OCHIANĂ2.
22. [CADE] OCHIAN1 (pl. -nuri, -ne) sn., Mold. OCHIANĂ1 (pl. -ne) sf. 📻 Instrument de optică format dintr’un tub în care sînt dispuse lentile și care servește la vederea lucrurilor depărtate, lunetă (🖼 3394): văzu un ochian de sticlă: se uită prin el și văzu un palat cu totul și cu totul de aur (ISP.); uitatu-te-ai vre-odată printr’un ochian de inginer? (I.-GH.); intră în urechea învățatului care căuta în stele cu ochianele (DLVR.) [ochiu].
23. [DEX '98] OCEAN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafața globului, delimitată de continente. ◊ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor și a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ Fig. Întindere nemărginită, noian, imensitate; mulțime nemărginită. – Din lat. oceanus, germ. Ozean, fr. océan.
24. [DLRLC] OCEAN, oceane, s. n. Vastă întindere de apă sărată stătătoare, care ocupă suprafețele dintre continente. Oceanul Pacific. ▭ Oceanul geme, urlă groaznic Insula se zguduie-n temei. BENIUC, V. 40. De ce plecase însă de bunăvoie Lara, Lăsînd în părăsire căminul său și țara, Spre-a merge peste-oceane cu țărm necunoscut? MACEDONSKI, O. I 257. ♦ Fig. Noian, imensitate. Luna căzuse într-un ocean de întuneric. SADOVEANU, O. III 607. Ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. – Pronunțat: o-cean.
25. [DLRLC] OCHEANĂ2, ochene, s. f. (Iht.) Babușcă. [Erau] pești formați deplin – mari cît palma, alții mai mari, – ochene cu ochii cercuiți roș, lini aurii, carași cu reflexe de argint vechi, crapi bătrîni cu solzii ruginiți. SADOVEANU, O. A. II 168.
26. [DLRLC] OCHEANĂ1 s. f. v. ochean.
27. [DN] OCEAN s.n. Întindere vastă de apă sărată care acoperă suprafețele dintre continente. ◊ Ocean planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. ♦ (Fig.) Întindere nemărginită. // (În forma oceano-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) ocean”. [Pron. o-cean, pl. -ne, -nuri. / cf. fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos].
28. [MDN '00] OCEAN1 [-CEAN] s. n. 1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele. ◊ ~ planetar = ansamblul oceanelor și mărilor globului terestru. 2. (fig.) întindere nemărginită; imensitate. (< fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)
29. [Șăineanu, ed. VI] Atlantic (Oceanul) m. imensă întindere de apă între Europa, Africa și America, străbătută de trei cabluri submarine, cari pun în comunicațiune Lumea Veche cu cea Nouă.
30. [Șăineanu, ed. VI] ocean n. 1. vastă întindere de apă sărată ce acopere trei sferturi din suprafața globului: Oceanul se divide în Atlantic, Înghețat, Pacific; 2. fig. mare cantitate sau întindere: oceane de stele EM. oceanul de ninsoare AL. ocean de neamuri BĂLC.; 3. fig. abis: m’afund în oceanul de noapte și tăcere AL.
31. [Șăineanu, ed. VI] ochian n. lunetă, telescop. [Derivat din ochiu].
32. [Șăineanu, ed. VI] Pacific (Oceanul) n. mare vastă între Azia și America, descoperită în 1513 de Balboa: dobândi acest nume dela Magelan, care a pătruns acolo în 1520.
33. [Scriban] 2) *oceán (ea 2 sil.) n., pl. ane (lat. océanus [și ca adj. máre océanum], oceanu Atlantic, d. vgr. okeanós, după numele unuĭ zeŭ). Vastă întindere de apă sărată care acopere cea maĭ mare parte a pămîntuluĭ. O parte din această întindere, dar mult maĭ mare de cît marea: îs cincĭ oceane (Glacial de Nord și de Sud, Atlantic, Pacific și Indian). Fig. Vastă întindere în general, mare: un ocean de verdeață, de ninsoare, de popoare; oceanu pasiunilor. – Maĭ vechĭ și ocheán (ea 2 silabe), după ngr. V. noĭan.
34. [Scriban] 2) ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ, pin aluz. la roșeața lor la acest pește). Un mic pește de rîŭ cu ochiĭ roșĭ și aripile roșiatice (cyprinus erythrophthálmus) saŭ și alb peste tot. V. sorean.
35. [Scriban] 1) ocheánă f. V. ochean 1.
36. [DOOM 3] ochean (instrument) (desp. -chean) s. n., pl. ocheane
37. [DOOM 2] ochean (instrument) (-chean) s. n., pl. ocheane
38. [MDO] ochean (2 sil.), pl. ocheane
39. [DOOM 3] ocean (desp. -cean) s. n., pl. oceane; abr. Oc.
40. [DOOM 3] ocheană (pește) (desp. -chea-) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene
41. [DOOM 2] ocean (-cean) s. n., pl. oceane
42. [DOOM 2] ocheană (pește) s. f., g.-d. art. ochenei; pl. ochene
43. [MDO] ocean (2 sil.)
44. [MDO] ocheană (pește) (3 sil.)
45. [DER] ocean (oceane), s. n. – Vastă întindere de apă sărată. – Var. (înv.) ochean. Fr. océan, și mai înainte din gr. ỏϰεανός (sec. XVII). – Der. oceanic, adj., din fr. océanique.
46. [Onomastic] OCHEAN gr. ’Ωϰεανός, zeul mării. 1. – - (Syn); – b. vecin (17 B III 54); – M., mold. (Vr C 71); -ă, mold. (Sd XXI ) etc. 2. Ochian, Sandul, mold (RI VIII 147); -i s. (C Bog); -u t. (Bz); -ul (17 B II 139). 3. Ocheianul (17 B IV 544). Aceste forme se pot deriva și din Odochean < Evdochim prin afereză; cf. și subst. ochiu.
47. [DE] INDIAN, OCEANUL ~ v. Oceanul Indian.
48. [DE] OCEAN (< fr., lat.; {s} n. pr. gr. Okeanos) s. n. Vastă întindere de apă sărată, delimitată de mase continentale, Pe supr. Terrei există următoarele o.: Pacific, Atlantic, Indian, Arctic (sau Înghețat). În unele lucrări este menționat și un o. Antarctic sau Austral (care cuprinde de fapt extremitățile sudice ale celor trei principale oceane). Apa o. se caracterizează prin mișcări permanente reprezentate de valuri, curenți și maree. O. au suprafețe mult mai mari decât mările, prezintă numeroase fose (gropi) abisale, platformele continentale au proporțional o extensiune0 mai mică (ocupă c. 10-15% din supr. lor), iar salinitatea este mai puțin variată. Fundul o. este foarte neuniform, relieful subacvatic fiind format din platforme continentale, câmpii abisale, lanțuri (dorsale) montane, fose (gropi). ◊ Oceanul Planetar sau Mondial = totalitatea oceanelor și mărilor, care comunică larg între ele sau prin intermediul unor strâmtori, cu o supr. de 360.650.000 km2 (70,8% din supr. Terrei) și un volum de apă de 1.370 mil. km3 (97,5% din totalul hidrosferei), constituind obiectul de studiu al oceanografiei. Ad. medie: c. 3800 m; ad. max.: 11.033 (fosa Cook din Oc. Pacific). Salinitatea medie: 32‰ (aceasta variază în funcție de zonele climatice și de condițiile locale, între 38‰ în apele polare și 41‰ în G. ’Aqaba). Temp. apei scade (la suprafață) de la Ecuator (c. 27°C) la poli (-1,5°C), precum și spre adâncime (la 4.000 m. ad. atinge 1,6°C). Apa Oceanului Planetar este supusă forței de gravitație și de atracție a Lunii și Soarelui. Contribuie în mod substanțial la reglarea circuitului carbonului, prin capacitatea sa de a absorbi mari cantități de CO2 din atmosferă. O. Planetar are un rol foarte important în echilibrul natural al Terrei, fiind un rezervor termic major, un vast domeniu pentru numeroase viețuitoare și o bogată sursă de hrană și energie. Exploatarea tradițională a oceanelor și mărilor (pescuit, navigație etc.) a fost completată, în ultimele decenii, cu folosirea energiei mareelor și valurilor și mai ales cu exploatarea zăcămintelor de petrol din platformele continentale. ♦ Fig. Întindere nemărginită, imensitate; mulțime, noian.
49. [DE] OCEANUL ARCTIC v. Arctic, Oceanul ~.
50. [DE] OCEANUL ATLANTIC v. Atlantic, Oceanul ~.
51. [DE] OCEANUL AUSTRAL (sau ANTARCTIC), vechea denumire a apelor oceanice ce înconjură Antarctida și care constituie părțile sudice ale oceanelor Pacific, Atlantic și Indian.
52. [DE] OCEANUL BOREAL v. Arctic, Oceanul ~.
53. [DE] OCEANUL INDIAN, ocean cuprins între Africa (la V), Asia (la N și NE), Australia (la E) și Antarctica (la S), care comunică larg cu Oc. Atlantic, în zona de S a Capului Bunei Speranțe, și cu Oc. Pacific prin intermediul strâmtorilor și al mărilor din Arh. Malaez și prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km2 (74,9 mil. km2, cu mările mărginașe – al treilea ca mărime, după Oc. Pacific și Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. În partea centrală a fundului oceanului se află un lanț muntos submarin, care se prelungește spre S cu câteva ramificații. În V se află ins. Madagascar, iar în N ins. Ceylon. În cadrul O.I. se află arhipelagul Andaman și Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ș.a. Mările mărginașe, sunt: Marea Roșie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5‰. În N sunt curenți marini determinați de musoni, iar în S se formează un curent alizeic cu două ramuri: al Mozambicului și al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de navigație maritimă care leagă Europa de Asia de S, SE și E, cu Australia și Africa de E.
54. [DE] OCEANUL ÎNGHEȚAT v. Arctic, Oceanul ~.
55. [DE] OCEANUL PACIFIC v. Pacific, Oceanul~.
56. [Argou] ochean, ocheane s. n. ochi.
57. [Argou] a trage un ochean expr. (intl.) a căuta cu privirea.
58. [CECC] O, ich möchte den Ozean vergiften! (germ. „O, aș vrea să otrăvesc oceanul!”) – Schiller, Hoții (act. I, sc. 2). Îndurerat de vestea că nu va fi iertat și reprimit în casa părintească, Karl Moor, spre a se răzbuna pe oamenii care-i refuză omenia, acceptă să devină căpetenia unei bande de tîlhari și spune acoliților săi: „Aș fi în stare să otrăvesc întreg oceanul, pentru ca moartea să poată fi sorbită din toate izvoarele!” Fraza se folosește de către o persoană aflată în culmea desperării. LIT. Oile lui Panurge, după expresia franceză les moutons de Panurge, au intrat în mai toate limbile din episodul foarte cunoscut al romanului lui Rabelais: Pantagruel. În capitolul VI din cartea a patra a acestui roman, Panurge, unul dintre personajele principale, mînios pe oierul Dindenault, jură să se răzbune: cumpără de la el o oaie și o zvîrle în mare. De îndată, celelalte oi se precipită în valuri și se îneacă toate. Uneori ne referim la „oile lui Panurge” în general, pentru a ironiza spiritul de imitație, dar de obicei ilustrăm un anumit caz, cum procedează Sainte Beuve: „Criticii din zilele noastre sînt mai mult sau mai puțin ca oile lui Panurge”. Deci, o expresie pentru moda imitației fără discernământ. (Horațiu, în Epistole (c. I, ep. 19, v. 19), îi asemuia tot cu o turmă servilă: O, imitatores, pecus servum!). Anton Pann folosește aceeași comparație: „Omul este ca oaia, lesne se ia unul după altul”. LIT.
59. [DAR] ochean, ocheani, și ocheane, s.m. și n. (reg.) 1. regina peștilor. 2. (s.n.) vârtej de apă.
60. [DLR - tomul X] OCHEAN2 s. n. v. ocean2.
61. [DLR - tomul X] OCHEAN3, -Ă subst. I. 1. s. f. și (regional) m. Numele a doi pești de apă dulce: a) babușcă (Rutilus rutilus); b) roșioară (Scardinius erythrophtalmus). Cf. i. golescu, c., polizu. Am prins trei lini și o ocheană. gane, ap. tdrg, of. gheție, r. m., șăineanu, damé, t. 127, BARCIANU, MARIAN, INS. 57, ALEXI, W., ANTIPA, v. i. 177, 179. Trăgeam cîte o ocheană care se zbătea scînteind prin ploaia de soare. sadoveanu, o. ix, 359, cf. băcescu, p. 41, h i 22, iii 17, 309, 362, x 15, 76, 119, 465, 478, 538, xii 171, 275, 386. Se-ntoarseră c-o mulțime de pești îndărăpt, precum: păstrăvi, lostoce... și ochene. marian, t. 47, cf. alr i 1 746/394, 424, 512, 522, 528, 530, 536, 540, 595, alr ii 6 239/537. ◊ (Regional) Compus: ocheană-săracă = boarță (Rhodeus sericeus). băcescu, p. 64. 2. s. m. (Regional) Regina-peștilor (Eupomotis gibbosus). băcescu, p. 41, cf. 50. II. s. n. (Regional) 1. Vîrtej de apă (Vețel – Deva), alr i 427/107. 2. Poiană (Balș). alrm sn i h 398/876. – pl.: (f.) ochene și (m.) ocheni. – Ochi1 + suf. -ean.
62. [DLR - tomul X] OCHEAN1 s. n. Nume curent dat diferitelor instrumente optice care măresc unghiul sub care se văd obiectele depărtate, permițînd o mai bună distingere a detaliilor. v. binoclu, lunetă, telescop. S-au aflat întinăciuni la soarele cel simțitoriu, prin mijlocul ocheanurilor, de astronomii cei de pe urmă. antim, ap. tdrg. Inginiru-generar cu comandirii oștilor, făcînd mare cercare și uitîndu-se cu ocheanul să vază cum stau oștile turcești tăbărîte..., au așezat... două tunuri. dionisie, c. 171. Ne privesc cu ocheana în ce chip ne căsăpesc, beldiman, e. 58/30, cf. clemens, lb. Omul... ș-au izvodit ochean și privește depărtarea întru apropiere: măsoară depărtarea și mărimea trupurilor cerești de pre pămînt. piscupescu, o. 91/18. Au zărit de departe cu ocheana că două caice... să lupta cu valurile. drăghici, r. 20/20. Cu ocheanul în drumul lor să privim, Ca din cale depărtată uitîndu-ne să-i zărim. pann, p. v. iii, 59/7. Uitatu-te-ai vrodată printr-un ochean de inginer? ghica, s. 275. Porni la teatru, ocupă un fotei și prinse a căuta cu ocheanul. f (1886), 5. Cunoști pe tînărul cela care se uită-ncoaci cu ocheanul? alecsandri, t. 963. Mă uit toată ziua cu ocheanul în largul mării, doar voi zări la orizont vaporul. caragiale, o. vii, 558. Își luă ocheanul și se uită cu el în toate părțile. ispirescu, l. 45. Luneta sau ocheana meridiană... este... destinată a servi observațiunea astrelor. culianu, c. 21. Se simțea mare și puternic ca un general care vede prin ochean cum feciorii lui au încunjurat... oștirea dușmană. agîrbiceanu, a. 213. Parc-ar fi avut un ochean, atît de bine văzu acum pe Florica. rebreanu, i. 58. Cum a auzit urletul acela drăcesc a și sărit din pat și a ieșit afară cu o ocheană în mină. vissarion, b. 312. De ce nu te uiți cu un ochean? Cu o lunetă? sebastian, t. 314. Ofițerii ridicară ocheanele și le îndreptară spre Radișevo. sadoveanu, o. ii, 20. E o poveste mică... și care trebuie citită cu ocheanul. arghezi, s. vii, 9. Potrivește ocheanul și se uită. stan cu, d. 207. Cu ocheana prin zebrea, Pe voinicu-l urmărea. alecsandri, p. p. 108. În chioșc se urca, Ochean că lua Și unde-ncepea Seama că să-i ia. teodorescu, p. p. 672. Ocheanul că-l scotea Și-ndărăt că se uita Și pe Manea că-l vedea. Mat. folk, 41. Ocheana-n mînă lua... Pe Gruiță mi-l vedea. păsculescu, l. p. 264. Mîna pe ochean punea Și pe drum mi se uita. pamfile, c. ț. 76. ◊ Fig. Din toate facultățile omenești, nimic nu este mai ciudat decît resorturile ocheanului prin care străbatem fundurile acestei magazii ce o numim memorie, bolliac, o. 214. – PI.: ocheane, (învechit și popular) ochene (i. văcărescul, p. 339/4, alr ii 4945/2, 36, 53, 157, 228, 235, 279, 316, 365, 784, 872) și ocheanuri (ib. 4945/27, 64, 76, 95, 102, 105,141, 172, 192, 219, 260, 310, 349, 362, 833). – Și: (învechit și popular) ocheană s. f. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele românești terminate în suf. -an.
63. [DLR - tomul X] OCEAN1 s. m. (Învechit) Moștenitor. Împăratul să împreună în singele lor de să cheamă și ei de-aciia singe împărătesc și oceani împărăției aceiia. varlaam, c. 229, cf. 226. ♦ Fig. Face-te-vei... ocean bucuriei vecinice. dosoftei, ap. tdrg. – PI.: oceani. – Cf. ocină.
64. [DLR - tomul X] OCHEANĂ s. f. v. ochean1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL