1. [DEX '09] OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat în scopul micșorării secțiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, având drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.
2. [MDA2] obturator sn [At: MARIN, F. 53 / Pl: ~oare / E: fr obturateur] 1 (Teh) Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. 2 (Îs) ~ fotografic Dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, destinat să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.
3. [CADE] *OBTURATOR (pl. -toare) sn. 1 Placă care astupă o deschizătură, un tub, etc. ¶ 2 📷 Capac de aramă care se pune pe tubul obiectivului unui aparat fotografic, spre a împiedeca intrarea razelor luminoase în camera neagră (🖼 3386) ¶ 3 ⚔️ Dispozitiv care, la armele ce se încarcă pe la culată, împiedică ieșirea gazelor [fr.].
4. [DLRLC] OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avînd drept scop să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic.
5. [DN] OBTURATOR, -OARE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].
6. [MDN '00] OBTURATOR, -OARE I. adj. care obturează. ♦ mușchi ~ = mușchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). 2. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)
7. [Scriban] *obturatór, -oáre adj. Care obturează: placă obturatoare. S. n., pl. oare. Obĭect care servește la obturat (capac, dop, astupătoare), ca la culata tunuluĭ, la aparatele fotografice ș. a.
8. [DOOM 3] obturator s. n., pl. obturatoare
9. [DOOM 2] obturator s. n., pl. obturatoare
10. [MDO] obturator, pl. obturatoare
11. [DLR - tomul X] OBTURATOR s. n. (Tehn.) Dispozitiv care poate reduce sau opri trecerea unui fluid sau a unor materiale solide mărunte printr-o conductă, a unui fascicul de lumină printr-o deschidere etc. Cf. marin, f. 53. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, destinat să oprească sau să permită căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. Cf. ltr, der. – PI.: obturatoare. – Din fr. obturateur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL