1. [MDA2] obturațiune sf vz obturație
2. [DN] OBTURAȚIUNE s.f. v. obturație.
3. [Scriban] *obturațiúne f. (lat. ob-turátio, -ónis). Astupare pintr’un dop saŭ capac. – Și -áție.
4. [DEX '09] OBTURAȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = umplere a unei carii dentare cu o materie solidă. – Din fr. obturation.
5. [MDA2] obturație sf [At: DER / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr obturation] (Med) 1 Închidere a unui orificiu sau a unei cavități. 2 (Îs) ~ dentară Astupare terapeutică a cavității unui dinte cariat.
6. [DEX '98] OBTURAȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation.
7. [DLRLC] OBTURAȚIE s. f. Obturare.
8. [DN] OBTURAȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].
9. [MDN '00] OBTURAȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio)
10. [DOOM 3] obturație (desp. -ți-e) s. f., art. obturația (desp. -ți-a), g.-d. art. obturației; pl. obturații, art. obturațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] obturație (-ți-e) s. f., art. obturația (-ți-a), g.-d. art. obturației; pl. obturații, art. obturațiile (-ți-i-)
12. [DLR - tomul X] OBTURAȚIUNE s. f. v. obturație.
13. [DLR - tomul X] OBTURAȚIE s. f. (Med.) Închidere, obturare a unui orificiu sau a unei cavități. Cf. der. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. ib. – PI.: obturații. – Și: obturațiune s. f. scriban, d. – Din fr. obturation.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL