1. [MDA2] obstrucțiune sf vz obstrucție
2. [CADE] *OBSTRUCȚIUNE, OBSTRUCȚIE sf. 1 🩺 Piedică la circularea normală a substanțelor prin astuparea canalelor sau vaselor: ~a ficatului; ~ intestinală ¶ 2 ⏲ Faptul de a împiedeca prin diferite mijloace, discuțiunile într’un parlament [fr.].
3. [DN] OBSTRUCȚIUNE s.f. v. obstrucție.
4. [Șăineanu, ed. VI] obstrucți(un)e f. 1. Med. stagnarea umorilor cauzată prin astuparea vaselor; 2. fig. opozițiune, piedică.
5. [Scriban] *obstrucțiúne f. (lat. ob-strúctio, -ónis. V. con-, dis- și in-strucțiune). Med. Astuparea unuĭ vas organic și decĭ oprirea circulațiuniĭ. Fig. Împedecarea lucrărilor uneĭ adunări legislative pin discursirĭ lungĭ și propunerĭ peste propunerĭ: obstrucțiunea fu mijlocu de luptă imaginat întîĭa oară de Parnell contra deputaților englejĭ în Camera Comunelor (1875). – Și -úcție.
6. [DEX '09] OBSTRUCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act neregulamentar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce să o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstrucion, lat. obstructio.
7. [MDA2] obstrucție sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 67/2 / V: (iuz) ~iune, ~uție / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr obstruction, lat obstructio, -onis] 1 (Med) Oprire a circulației normale a substanțelor din organism prin blocarea parțială sau totală a unor canale sau vase. 2 Prelungire artificială a discuțiilor, pentru a împiedica desfășurarea unei dezbateri sau luarea unei hotărâri. 3 (Pex) Opoziție înverșunată. 4 (Med; îs) ~ intestinală Ocluzie intestinală. 5 Act neregulamentar comis în unele discipline sportive, fotbal, handbal etc., prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce să o joace. 6 Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.
8. [MDA2] ostruție sf vz obstrucție
9. [DEX '98] OBSTRUCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.
10. [DLRLC] OBSTRUCȚIE, obstrucții, s. f. 1. Oprire, întrerupere a circulației normale a substanțelor din organism prin astuparea (parțială sau totală a) unor canale sau vase. Obstrucția ficatului. Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală; (popular) încurcătură de mațe. 2. Tactică de luptă folosită în parlamentele burgheze pentru a împiedica prin toate mijloacele desfășurarea unei discuții sau luarea unei hotărîri; p. ext. opoziție înverșunată.
11. [DN] OBSTRUCȚIE s.f. 1. Astupare, gîtuire a unui canal, a unui vas de sînge, oprind sau împiedicînd astfel circulația normală a substanțelor din organism; ocluzie, obliterație. 2. Manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (Sport) Manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ♦ Acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. [Gen. -iei, var. obstrucțiune s.f. / < fr. obstruction, cf. rus. obstrukțiia].
12. [MDN '00] OBSTRUCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio)
13. [DOOM 3] obstrucție (desp. -ți-e) s. f., art. obstrucția (desp. -ți-a), g.-d. art. obstrucției; pl. obstrucții, art. obstrucțiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] obstrucție (-ți-e) s. f., art. obstrucția (-ți-a), g.-d. art. obstrucției; pl. obstrucții, art. obstrucțiile (-ți-i-)
15. [MDO] obstrucție
16. [IVO-III] obstrucție, -ției gen. a.
17. [DLR - tomul X] OBSTRUCȚIUNE s. f. v. obstrucție.
18. [DLR - tomul X] OBSTRUCȚIE s. f. 1. (Med.) Oprire, întrerupere a circulației normale a substanțelor din organism prin astuparea (parțială sau totală) a unor canale sau vase. Desfacerea, descuiarea ostruțiilor, adecă a încuierei. ÎNVĂȚATURĂ, 67/2, cf. FĂTU, D. 107/5. Obstrucția seau încuierea vintrelului de gios. CORNEA, E. I, 51/22. Obstrucțiuni și tumori ale ficatului. MAN. SĂNĂT. 265/17 cf. DESCR. APE, 126/22, CALENDAR (1862), 21/4 cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W., BIANU, D. S. 2. Prelungire artificială a discuțiilor, pentru a împiedica desfășurarea unei dezbateri sau luarea unei hotărîri; p. ext. opoziție înverșunată. cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W. Ăsta ar fi bun de deputat în vreme de obstrucție. AGÎRBICEANU, L. T. 276. – Pronunțat: -ți-e. – pl.: obstrucții. – Și: (învechit) obstrucțiune, ostruție s. f. – Din fr. obstruction, lat. obstructio, -onis. – Ostruție < it. ostruzione.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL