1. [DEX '09] OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună-cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].
2. [MDA2] obsidian sn [At: CAT. MAN. I, 467 / V: (rar) ~ană sf / P: ~di-an / Pl: ~e / E: fr obsidiane, obsidienne, lat obsidiana] Rocă vulcanică de culoare neagră, verde-închis sau roșie, având înfățișarea sticlei topite.
3. [DLRLC] OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră, verde-închis sau roșie, avînd înfățișarea sticlei topite.
4. [DN] OBSIDIAN s.n. Rocă vulcanică de culoare roșiatică sau negricioasă, asemănătoare la aspect cu sticla topită. [Pron. -di-an. / < fr. obsidienne].
5. [MDN '00] OBSIDIAN s. n. rocă magmatică efuzivă sticloasă, roșiatică sau negricioasă. (< fr. obsidienne, lat. obsidianus)
6. [MDA2] obsidiană sf vz obsidian
7. [CADE] *OBSIDIANĂ (pl. -iene) sf. 💎 🗺 Substanță minerală de origine vulcanică, care are înfățișarea sticlei topite; e de coloare neagră sau de un verde foarte închis [fr.].
8. [DOOM 3] obsidian (desp. -di-an) s. n., pl. obsidiane
9. [DOOM 2] obsidian (-di-an) s. n., pl. obsidiane
10. [MDO] obsidiană (i-a)
11. [DLR - tomul X] OBSIDI'AN s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră, verde-închisă sau roșie, avînd înfățișarea sticlei topite. Primele instruminte de obsidian în Ungaria (sec. XIX). CAT. MAN. i, 467, cf. CANTUNIARI, L. m. 160. Uneltele și armele lor erau din lemn, piatră sau obsidiană. OȚETEA, R. 136. – Pronunțat: -di-an. – PI.: obsidiane. – Și: (rar) obsidiană s. f. – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL