1. [DEX '09] OBSESIUNE s. f. v. obsesie.
2. [MDA2] obsesiune sf vz obsesie
3. [CADE] *OBSESIUNE sf. Faptul de a obseda, de a urmări mereu, de a nu ieși din minte, de a plictisi: lasă-mă să-ți ridic ~a asta de pe suflet (VLAH.) [fr.].
4. [DN] OBSESIUNE s.f. v. obsesie.
5. [Șăineanu, ed. VI] obsesiune f. acțiunea de a obseda și starea celui obsedat.
6. [Scriban] *obsesiúne f. (lat. obséssio, -ónis, asediŭ. V. sesiune, obsedez). Acțiunea de a obseda. Starea celuĭ obsedat: nu pot scăpa de această obsesiune.
7. [DEX '09] OBSESIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (Înv.) obsesiune s. f.] – Din fr. obsession,
8. [MDA2] obsesie sf [At: VLAHUȚĂ, D. 79 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr obsession] 1-2 Imagine sau idee care urmărește pe cineva fără întrerupere, stăruitor. 3 Preocupare chinuitoare provocată de un gând sau de o imagine. 4 (Med) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin manii, idei fixe, frică.
9. [DEX '98] OBSESIE, obsesii, s. f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conștiinței, stăruitor și anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (înv.) obsesiune s. f.] – Din fr. obsession.
10. [DLRLC] OBSESIE, obsesii, s. f. 1. Imagine sau idee care te urmărește stăruitor, anormal; preocupare chinuitoare, frămîntare neîncetată provocată de un gînd sau de o imagine. Se împletesc gîndurile, obsesiile și amintirile. BOGZA, C. O. 348. Sînt mereu subt obsesia regulamentelor. CAMIL PETRESCU, U. N. 296. 2. Tulburare a sistemului nervos care se manifestă prin manii, idei fixe, frică. Repeta fără sfîrșit, ca într-o obsesie, cîteva măsuri dintr-o mazurcă. IBRĂILEANU, A. 110. – Variantă: (învechit) obsesiune (GALACTION, O. I 58) s. f.
11. [DN] OBSESIE s.f. 1. Imagine, idee care urmărește pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). [Gen. -iei, var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession, lat. obsessio – asediu].
12. [MDN '00] OBSESIE s. f. 1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (< fr. obsession)
13. [DOOM 3] obsesie (desp. -si-e) s. f., art. obsesia (desp. -si-a), g.-d. art. obsesiei; pl. obsesii, art. obsesiile (desp. -si-i-)
14. [DOOM 2] obsesie (-si-e) s. f., art. obsesia (-si-a), g.-d. art. obsesiei; pl. obsesii, art. obsesiile (-si-i-)
15. [MDO] obsesie
16. [IVO-III] obsesie, -siei gen. a.
17. [DLR - tomul X] OBSESIE s. f. 1. Imagine, idee care urmărește pe cineva fără întrerupere, stăruitor; preocupare chinuitoare, frămîntare neîncetată, provocată de un gînd sau de o imagine. cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W. Trăia sub obsesia muzicii. ARDELEANU, U. D. 37. Ieșind din bancă am ieșit din sfera obsesiunii și a nerăbdării. GALACTION, O. 58. Sînt mereu subt obsesia regulamentelor. CAMIL PETRESCU, U. n. 296. Scăpase în sfîrșit de obsesie. C. PETRESCU, î. II, 45. De obicei, migrenele lui Mircea erau precedate de obsesii muzicale...: refrenuri de operete. TEODOREANU, m. II, 165. Această nelămurire e datorită obsesiei formalismului kantian. RALEA, S. T. II, 251. Se împletesc gîndurile, obsesiile și amintirile. BOGZA, C. O. 348. 2. (Med.) Tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin manii, idei fixe, frică. În tăcerea asta, conștiințele lor se simțeau spionate și sufereau ca de o obsesiune. VLAHUȚĂ, D. 79, cf. BIANU, D. S. Cînd au trecut prin dreptul casei ei, repeta fără sfîrșit, ca într-o obsesie, cîteva măsuri dintr-o mazurcă. IBRĂILEANU, A. 110. Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. REBREANU, R. I, 57. – PI.: obsesii. – Și: (învechit) obsesiuine s. f. – Din fr. obsession.
18. [DLR - tomul X] OBSESlUNE s. f. v. obsesie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL