1. [CADE] OBSIGĂ, OBSÎGĂ, OPSIGĂ, OSIGĂ sf. 🌿 Nume dat mai multor specii de plante ierboase, ce seamănă cu ovăsul, cu florile dispuse în spice drepte sau aplecate; se seamănă adesea pentru nutreț: ¶ 1 (Bromus secalinus) (🖼 3383), ¶ 2 (Bromus sterilis) (🖼 3384) numite și „iarba-ovăsului”, „iarba-vîntului” sau „secărea” ¶ 3 (Brachypodium pinnatum) (🖼 3385); ¶ 4 (Brachypodium silvaticum) ¶ 5 👉 ZIZANIE1 ¶ 6 = SĂLBĂȚIE1 [srb. o v s i k a].
2. [DRAM 2021] obsấgă, obsâgi, (opsâgă), s.f. Plantă furajeră asemănătoare cu orzul (Bromus arvensis); iarba-ovăzului, iarba-vântului, secărea: „M-oi duce din jos de moară / Și-oi culé obsâgă-n poală” (Bârlea, 1924, II: 9). – Din sl. ovsa „ovăz”, cf. bg. obsiga (DER).
3. [DRAM 2015] obsâgă, obsâgi, (opsâgă), s.f. – (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu orzul (Bromus arvensis); iarba ovăzului, iarba vântului, secărea (Borza, 1968: 33): „M-oi duce din jos de moară / Și-oi cule obsâgă-n poală” (Bârlea, 1924, II: 9). – Din sl. ovsa „ovăz”, cf. bg. obsiga (DER).
4. [DRAM] obsâgă, -i, (opsâgă), s.f. – (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu orzul (Bromus arvensis); iarba ovăzului, iarba vântului, secărea (Borza 1968: 33): „M-oi duce din jos de moară / Și-oi cule obsâgă-n poală” (Bârlea 1924 II: 9). – Din sl. ovsa „ovăz”, cf. bg. obsiga (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL