Definiție și ce înseamnă obricire

1. [CADE] OBRICI1 (-icesc) vb. refl. Olten. (VÎRC.) (R.-COD.) A se obicinui [obriceiu].

2. [CADE] ❍OBRICI2 (-icesc) vb. tr. Olten. A opri, a nu îngădui: i-a obricit să mănînce carne.

3. [DLRLC] OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.

4. [DLRM] OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.

5. [Scriban] obricésc (mă), V. obrocesc 2.

6. [DLR - tomul X] OBRICI1 vb. IV v. obrăci.

7. [DLR - tomul X] OBRICI2 vb. IV v. obroci1.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din […]
1. [DEX '09] OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din […]
1. [DEX '09] OBLONIT, -Ă, obloniți, -te, adj. Închis cu obloane. – V. obloni. 2. […]
1. [DEX '09] OBLÂNC, oblăncuri, s. n. Partea de dinainte a șeii, mai ridicată și […]
1. [DEX '09] OBLÂNC, oblăncuri, s. n. Partea de dinainte a șeii, mai ridicată și […]
1. [DEX '09] OBLĂDUIRE, oblăduiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) oblădui […]
1. [MDA2] obnovlenie sf [At: PSALT. 49 / Pl: ~ii / E: vsl объновлѥниѥ] (Înv) […]
1. [MDA2] obnovlenie sf [At: PSALT. 49 / Pl: ~ii / E: vsl объновлѥниѥ] (Înv) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro