1. [MDA2] obretenie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: slv обрѣтєниѥ] (Înv) Găsire.
2. [Scriban] obreténie f. (vsl. obrieteniĭc). L. V. Găsire (a capuluĭ sfîntuluĭ Ĭon).
3. [DLR - tomul X] OBRETENIE s. f. (Învechit) Găsire, aflare. Obretenia capului lui Ioan. ap. TDRG, cf. PASCU, S. 243, SCRIBAN, D. – Din slavon. обрѣтение
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL