1. [DEX '09] OBLICITATE s. f. Proprietate a unei linii sau a unei suprafețe de a fi înclinată față de o altă linie sau suprafață; poziție oblică. – Din fr. oblicité.
2. [MDA2] oblicitate sf [At: NEGULICI / V: (iuz) ~icuitate, ~cvitate / Pl: (rar) ~tăți / E: fr obliquité] 1 Înclinare față de o dreaptă sau față de un plan. 2 Poziție oblică (1).
3. [CADE] *OBLICITATE sf. 1 Pozițiune oblică: ~a razelor solare ¶ 2 💫 ~a eclipticei, unghiul de 23°. 27' pe care-I face ecliptica cu ecuatorul ceresc [oblic, după fr. o b l i q u i t é].
4. [DLRLC] OBLICITATE s. f. Proprietatea unei drepte de a fi oblică față de o dreaptă sau un plan; poziție oblică.
5. [DN] OBLICITATE s.f. Poziție oblică. ◊ Oblicitatea eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii față de planul ecuatorului ceresc. [Cf. fr. obliquité].
6. [MDN '00] OBLICITATE s. f. însușirea de a fi oblic; poziție oblică. ♦ (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité)
7. [Șăineanu, ed. VI] oblicitate f. pozițiune oblică: oblicitatea eclipticei.
8. [Scriban] *oblicitáte f. (d. oblic; lat. obliquitas, -átis. P. formă, cp. cu antichitate). Calitatea de a fi oblic: oblicitatea maĭ mare saŭ maĭ mică a razelor soareluĭ pe pămînt produce anotimpurile. Astr. Oblicitatea eclipticiĭ, unghĭ de vre-o 23°,28’ pe care ecliptica-l face cu ecŭatoru.
9. [MDA2] oblicuitate sf vz oblicitate
10. [MDA2] oblicvitate sf vz oblicitate
11. [DN] OBLICVITATE s.f. (Liv.) Oblicitate. [Cf. fr. obliquité, lat. obliquitas].
12. [DOOM 3] oblicitate (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicității
13. [DOOM 2] oblicitate (o-bli-) s. f., g.-d. art. oblicității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL