1. [MDA2] obrăzuire sf vz obrezuire
2. [DEX '09] OBRĂZUI, obrăzuinesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa pe cineva sau ceva; a schița. – Obraz + suf. -ui.
3. [MDA2] obrăzui1 vt [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 208 / Pzi: ~esc / E: obraz] (Îvr) 1 A reprezenta. 2 A schița.
4. [MDA2] obreazuire[1] sf vz obrezuire
5. [MDA2] obrezuire sf [At: VARLAAM, C. 404 / V: (reg) obrăz~, ~reaz~ / Pl: -ri / E: obrezui] (Înv) Circumcizie.
6. [DEX '98] OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A reprezenta, a înfățișa; a schița. – Obraz + suf. -ui.
7. [DLRLC] OBRĂZUI, obrăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A reprezenta, a înfățișa, a reda; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagu învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208.
8. [DOOM 3] obrăzui (a ~) (înv.) (desp. o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, 3 sg. obrăzuiește, imperf. 1 obrăzuiam; conj. prez. 1 sg. să obrăzuiesc, 3 să obrăzuiască
9. [DOOM 2] obrăzui (a ~) (înv.) (o-bră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obrăzuiesc, imperf. 3 sg. obrăzuia; conj. prez. 3 să obrăzuiască
10. [D.Religios] obrezuire, obrezuiri s. f. (Înv.) Circumcizie. – Din obrezui.
11. [DLR - tomul X] OBRĂZUIRE s. f. v. obrezuire.
12. [DLR - tomul X] OBRĂZUI3 vb. IV v. obrăzi.
13. [DLR - tomul X] OBRĂZUI2 vb. IV v. obrezui.
14. [DLR - tomul X] OBRĂZUI1 vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A reprezenta, a înfățișa; a schița. Obrăzui în pulbere o căruță Cu toiagul învrîstat ce avea în mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 208. Poetul, vrînd să obrăzuiască vremea de noapte, spune pe rînd ce se tîmplă pe acea vreme. id. ib. 215. – prez. ind.: obrăzuiesc. – De la obraz.
15. [DLR - tomul X] OBREZUIRE s. f. (Învechit, în legătură cu practicile de rit mozaic și mahomedan) Acțiunea de a obrezui și rezultatul ei; circumcizie. Sarcina legei o luă asupra sa pentru, noi, adecă obrezuirea aceaia ce fu astădzi pre trupul lui. varlaam, c. 404. Ni s-au pilduit de părintele nostru Avraam obrăzuirea. piscupescu, o. 104/18. ◊ fig. Să ne înveațe cea s[u]fl[e]tească... obreazuire. dosoftei, v. s. ianuarie 1r/7. – Și: obrăzuire, obreazuire s. f. – v. obrezui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL