1. [D.Religios] obituariu, obituarii s. n. (Înv.) Listă cu numele persoanelor decedate pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. V. și pomelnic. – Din lat. obituarium.
2. [DAR] obituariu s.n. (înv.) pomelnic.
3. [DLR - tomul X] OBITUARIU s. n. (Latinism învechit) Listă cu numele persoanelor decedate pe care le pomenește preotul în slujbe sau în rugăciuni. v. pomelnic. Sub Ștefăniță drepturile și datoriile călugărilor din Putna rămăseseră cele vechi. Obituariul domnilor, mitropoliților mari ni s-a transmis astfel. iorga; i. l. ii, 537. – pl.:? – Din lat. obituarium.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL