1. [DEX '09] OBIELUȚĂ, obieluțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță.
2. [MDA2] obieluță sf [At: ȘEZ. VII, 118 / Pl: ~țe / E: obială + -uță] 1-4 (Șhp; mpl) Obială (1-2) mică.
3. [DEX '98] OBIELUȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uță.
4. [DLRLC] OBIELUȚĂ, obieluțe, s. f. Diminutiv al lui obială2.
5. [DOOM 3] obieluță (rar) s. f., g.-d. art. obieluței; pl. obieluțe
6. [DOOM 2] obieluță (rar) s. f., g.-d. art. obieluței; pl. obieluțe
7. [DLR - tomul X] OBIELUȚĂ s. f. Diminutiv al lui obială. Obieluță tătărască, vîrghi-te prin casă (Mătura). ȘEZ. VII, 118. – pl.: obieluțe. – Obială + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL