1. [MDA2] obiectitate sf [At: DN3 / P: o-biec~ / Pl: ~tăți / E: ger Objektität, fr objectité] (În filozofia lui Schopenhauer) Formă sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect.
2. [DN] OBIECTITATE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].
3. [MDN '00] OBIECTITATE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL