1. [Scriban] oárze, pl. d. orz.
2. [DEX '09] ORZ, (1) s. m., (2) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. Specie de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
3. [MDA2] orj2 sn vz orz
4. [MDA2] orz sn [At: HERODOT (1645), 105 / V: (reg) orj / Pl: (14, 15) ~uri, (15) oarze și (înv, 11) ~ure / E: ml hordeum] 1 (Șîc) ~-moldovenesc (sau ~-românesc, ~-de sau în-patru-dungi, -rânduri, -muchii, ~-muchiat) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe (Hordeum vulgare). 2 (Reg; îc) ~-iernatic (sau mucher) Varietate de orz (1) cu spicul în șase muchii (Hordeum hexastichum). 3 (Reg; îc) ~ de- (sau cu-, în-) două-dungi (sau -rânduri, -muchii) Orz (1) cu două rânduri de semințe Si: orzoaică (Hordeum distiehum). 4 (Reg; îc) ~-pădureț Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spice drepte, care crește prin păduri umbroase și prin dumbrăvi (Hordeum europaeum). 5 (Reg; îc) ~zul-șoarecilor (sau -șoarecelui, -guzganilor) Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele asemenea orzului obișnuit, dar cu spicul mult mai mic, cu țepi deși și aspri (Hordeum murinum). 6 (Reg; îc) ~ul-dracului Plantă erbacee care are spicul cu țepi tari. 7 (Reg; îc) ~-trifurcat Planta Hordeum tetrastichum. 8 (Reg; îc) ~-de-Egipt, ~-galos (sau -gol), ~-coada-rândunicii (sau -evantai) Planta Hordeum zeocriton. 9 (Pop; îe) A dat ~ul în copt A sosit momentul pentru a face un lucru oarecare. 10 (Pop; îe) A-l împunge (sau a-l înțepa) pe cineva ~ul A nu avea astâmpăr. 11 (Prc; csc) Semințe de orz, folosite ca hrană pentru animale, în industrie, la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului, și în alimentație, ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea pâinii, a arpacașului etc. 12 (Pop; îe) A strica (sau a pierde) ~ul pe gâște A dărui lucruri bune cuiva care nu știe sau nu poate să le prețuiască. 13 (Pop; îe) A face ~ din grâu A schimba un lucru mai bun cu altul mai rău. 14 (Lpl) Specii de orz. 15 (Pex) (Lpl; îf oarze) Lan de orz.
5. [CADE] ORZ I. sn. 1 🌿 Plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă și robustă, ale cărei grăunțe ce cresc pe spice, servesc de nutreț cailor; din ele se mai prepară arpăcașul, grișul, malțul ce servă la fabricarea berei, etc. Se cultivă la noi trei feluri de orz: ~ul românesc, moldovenesc sau ~ adevărat, care are spicul mare, iar în spic patru rînduri de grăunțe (Hordeum vulgare) (🖼 3466); ~ul mucheri(u) sau mucherul, numit și ~ iernatic, cu șase rînduri de grăunțe (Hordeum hexastichon) (🖼 3467) și orzoaica, propriu zis ~ul de bere, cu două rînduri de grăunțe (Hordeum distichon) (🖼 3468); în Muntenia se înțelege sub numele de „orzoaică” varietatea de orz mucheriu: ~ul este lunguieț, Cu o coajă cam gălbuie și țeapă în vîrfuleț (PANN); ~ul a dat în copt; 👉 GÎSCĂ1 ¶ 2 🌿 ~-PĂDUREȚ, plantă ce seamănă cu orzul și crește prin pădurile umbroase și prin dumbrăvi (Hordeum europaeum) (🖼 3470) ¶ 3 🌿 ORZUL-ȘOARECILOR, mică plantă ierboasă, din fam. gramineelor, cu spice ca ale orzului, ce crește prin dărîmături și pe locuri inculte (Hordeum murinum) (🖼 3469) ¶ 4 Trans. 👞 Gurguiu la opincă. II. OARZE pl. 🚜 Cîmp semănat cu orz: cît vedea cu ochii, nu întîlnea decît pete gălbui de oarze secerate (D.-ZAMF.) [lat. hordeum].
6. [DEX '98] ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
7. [DLRLC] ORZ, orzuri și oarze, s. n. (Adesea cu sens colectiv) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rînduri de boabe (Hordeum sativum); (cu sens colectiv) boabele acestei plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie (la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului) și în alimentația omului, (ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea pîinii, a arpacașului etc.). Trag acasă, cum trage calul la traista cu orz. CREANGĂ, P. 116. Căpitanul Turculeț... a ascuns prin gropi griul și orzul și dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său. NEGRUZZI, S. I 171. Sînt trei feluri de orzuri, I. IONESCU, P. 242. ◊ Expr. A strica orzul pe gîște = a dărui lucruri bune cuiva care nu știe să le prețuiască. Degeaba mai voiți a strica orzul pe gîște. CREANGĂ, P. 332. 2. Semănătură, lan de orz (1). Tocmai bine se coc și oarzele. DAVIDOGLU, O. 79. Calea pe care o urmam se îneca în orzuri și în finețe. GALACTION, O. I 37. Prin oarze mai coapte. TEODORESCU, P. P. 64.
8. [Șăineanu, ed. VI] orz n. gen de cereale din fam. gramineelor (Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM].
9. [Scriban] orz n., pl. urĭ și oarze (lat. hórdeum, it. orzo, pv. ordi, fr. vpg. orge). O plantă graminee (hórdeum vulgáre). Grăunțele acesteĭ plante: dă orz caluluĭ! A strica orzu pe gîște. V. gîscă. – La popoarele nordice, orzu ține locu grîuluĭ și servește la făcut pîne. Maĭ spre sud, el servește și ca nutreț cailor. Arpacașu e orz decorticat, ĭar grisa e orz sfărămat. Tot din orz se prepară și malțu, care servește la făcut bere.
10. [DOOM 3] +oarze (lanuri de orz) (pop.) s. n. pl.
11. [DOOM 3] +orz3 (lan de orz) s. n., pl. oarze
12. [DOOM 3] !orz2 (specie de orz) s. n., pl. orzuri
13. [DOOM 2] orz2 (bob/lan de orz) s. n., (sorturi) pl. orzuri, (lanuri) oarze
14. [IVO-III] orz, oarze (lanuri de orz) și orzuri (diferite feluri de orz).
15. [DE] ORZ (lat. hordeum) s. m., s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale și perene din familia poaceelor, cu rădăcini fasciculate și tulpini înalte de 80-130 cm, frunze liniare, mai late ca ale grâului, cu limbul ondulat și cu spic lung, format din 4-6 rânduri de boabe. Se cultivă ca furaj, având o valoare nutritivă ridicată; constituie materia primă în industria berii și a spirtului. Se folsește și în alimentație, ca surogat de cafea, arpacaș etc. Din cele c. 30 de specii, cele mai cultivate sunt o. comun (Hordeum vulgare) și orzoaica. Este una dintre cele mai vechi plante agricole, cunoscută din comuna primitivă. Se cultivă în Europa, Asia, America, Africa, cea mai mare producătoare fiind Rusia (14,1 mil. t., 2000). ♦ Boabele plantei descrise mai sus. 2. S. n. (La pl.) Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL