1. [DEX '09] NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.
2. [MDA2] notiță sf [At: HELIADE, O. II, 121 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: fr notice] 1 (Înv) Notă (1). 2 (Rar; îe) A lua ~ (de ceva) A înregistra. 3 (Rar; îae) A reține. 4-7 (Lpl) Notă (6-9).
3. [CADE] *NOTIȚĂ (pl. -țe) sf. 📝 Dare de seamă scurtă, extras sumar, expunere sau însemnare pe scurt: ~ biografică, necrologică.
4. [DEX '98] NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.[1]
5. [DLRLC] NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă (1); notă, însemnare. Mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! REBREANU, R. I 180. Romînia Literară, la deschiderea ei, au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul romînesc cu Neculai Bălcescu. RUSSO, S. 151. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative, după un curs, o lecție etc., făcute în timpul audierii cursului sau lecției; note.
6. [DN] NOTIȚĂ s.f. Însemnare scurtă. ♦ (La pl.) Scurte însemnări făcute la un curs, la o lecție, la o conferință. [Cf. fr. notice].[1]
7. [MDN '00] NOTIȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr. notice)
8. [Șăineanu, ed. VI] notiță f. 1. descriere scurtă; 2. extras raționat.
9. [Scriban] * notíță f., pl. e (fr. notice, it. notizia, d. lat. notitia). Scriere pe scurt despre ceva: notițe istorice, biografice.
10. [DOOM 3] notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe
11. [DOOM 2] notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe
12. [DLR - tomul X] NOTIȚĂ s. f. 1. Însemnare, comentariu, informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicate undeva; (învechit) notiție. v. notă (I 1). „România literară”... au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu. russo, s. 151, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, v. În Cadrul în care s-a restrîns această scurtă notiță biografică nu putem insista mai mult asupra persoanei lui. maiorescu, cr. ii, 334, cf. iii, 7. Vă trimit... o notiță asupra serbării de la Putna. eminescu, s. p. 36. Am să aștern și eu cîteva notițe critice. caragiale, o. iv, 1. Partea literară... va avea următorul conținut: ...articole, notițe. f (1906), 10. Făcură, urări tînărului și-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. – Vezi, mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! îi șopti Gogu. rebreanu, r. i, 180. A „înjura” e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe. arghezi, t. c. 72. O notiță interesantă a doctorului Antipa referitoare la nisetri. c. antonescu, p. 141. Un potop de informații și notițe vestind în presă niște ciudate conferințe. galan, b. ii, 87. ◊ Expr. (Rar) A lua notiță (de ceva) = a înregistra, a reține. Gazetele timp de o zi ar lua notiță despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. ♦ (La pl.) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise (și publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric etc., redate, de obicei, în formă narativă; note (l 1), comentarii. Cartea d-lui Alecsandri este... o comoară de adevărată poezie și totdeodată de limbă sănătoasă, de notițe caracteristice asupra datinelor sociale. MAIORESCU, CR. I, 120. ♦ (La pl.) însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărți, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc.; note (I 1). cf. contemporanul, vi1, 505. În maculatorul lui de notițe erau schițate tot felul de mașini monștri. v.rom. octombrie 1954, 89. 2. (Rar) Notă (I 2). Oriunde se va părea eroare se va pune o notiță din jos. heliade, o. ii, 121. – pl.: notite și (regional) notiți (alecsandri, s. 121). – Din fr. notice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL