1. [DEX '09] ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se deplasa în apă cu mișcări ritmice. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.
2. [DEX '09] NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva într-un anumit loc, în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
3. [MDA2] înota vi [At: CORESI, EV. 56/2 / V: (îrg) an~ / S și: (nrc) înno~ / Pzi: înot / E: ml *(in)notare] 1 A se mișca ritmic pentru a înainta la suprafața apei sau în apă. 2 A pluti. 3 A fi înconjurat de lichid din toate părțile. 4 (Fig) A fi copleșit, apăsat de ceva. 5 (Fig) A înainta cu greu prin noroi, zăpadă etc. 6 (Fig) A avea ceva din abundență.
4. [MDA2] nota2 vi [At: COD. VOR. 82/30 / V: (înv) nuta / Pzi: not / E: ml notare] (Îrg) 1 (D. ființe) A înota. 2 (D. nave sau, pex, d. călători de pe nave) A naviga.
5. [MDA2] nota1 vt [At: NEGULICI / Pzi: ~tez / E: fr noter, lat notare, it notare] 1 (Fșa) A însemna ceva în scris Si: a consemna, a înregistra, a înscrie, a scrie, (înv) a notifica (2). 2 A indica. 3 A semnala. 4 A sublinia. 5 A remarca. 6 A reține. 7 A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. 8 A clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. 9 A marca printr-un semn, prin simboluri, cifre, litere etc. 10 (Pex) A memora. 11 A însemna pe cineva undeva, în vederea sancționării lui.
6. [MDA2] nuta v vz nota2
7. [CADE] *NOTA (-tez) vb. tr. 1 A însemna, a pune o notă ¶ 2 A însemna într’un mod nefavorabil ¶ 3 A băga de seamă, a observa: notează bine ce-ți spun ¶ 4 🎼 A scrie notele care reprezintă un cîntec, o melodie [fr.].
8. [CADE] PISCEM NATARE DOCES (lat.) = Înveți pe un pește să înnoate.
9. [DEX '98] ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și a înainta la suprafața apei sau în apă. ♦ A pluti. 2. A fi cufundat într-un lichid; a fi înconjurat din toate părțile de un lichid. ♦ Fig. A fi copleșit, apăsat de ceva. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă etc.). ♦ Fig. A avea ceva din abundență. – Lat. pop. innotare.
10. [DEX '98] NOTA, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a consemna ceva în scris. ♦ A însemna, a marca ceva prin semne, simboluri etc. ♦ A transcrie o melodie cu ajutorul notelor și a altor semne convenționale. 2. A aprecia pe cineva sau rezultatele cuiva prin note, calificative. ♦ A însemna pe cineva undeva în vederea sancționării lui. 3. A semnala, a sublinia ceva; a reține, a memora. – Din fr. noter, lat. notare.
11. [DLRLC] ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe) A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul unor anumite mișcări ritmice făcute cu membrele corpului sau (la animale) și cu alte părți ale corpului. Cînd baba înota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori. EMINESCU, N. 24. Înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. Marea fiind liniștită și limpede, mă depărtai de mal mai mult decît obicinuit, înotînd pe spinare. id. O. P. 274. ◊ Fig. Problemele în care înot abia ținîndu-mă la suprafață... se complică în fiecare zi. IBRĂILEANU, A. 98. Prin holde coapte, fetele grăbite Înoată pîn’ la brîu, împodobite Cu roșu mac și vinete cicoare. IOSIF, V. 71. Dar ce-i în grîu? O fată – Înoată-n spice pînă-n brîu. COȘBUC, P. I 170. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică o apă) A trece înot. Peste munți treceți, Marea ajungeți. Marea înotați. TEODORESCU, P. P. 401. Bărbat oi lua Care s-a afla Dunărea să-noate. ALECSANDRI, P. P. 122. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. O țintă de lumină prin umbră viu înoată. ALECSANDRI, P. A. 167. Astă lună ce înoată în tărie, Ca fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138. 2. Fig. A fi cufundat în ceva, a fi înconjurat din toate părțile de ceva, a fi cuprins, copleșit de ceva. Ochii înotau în lacrimi și tot sîngele i se urcase în obraz. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Sufletu-i acum înoată în bucurie. ODOBESCU, S. III 84. Tristă le e inima, Că le-noată-n voie rea. TEODORESCU, P. P. 231. ♦ A avea din abundență ceva. Înoată în bani. 3. Fig. A străbate cu greu. Văzu un mînzuc roșietic, cu zurgălău la gît, abia înotînd prin glod. CAMILAR, N. I 29. Mi-l închipui încă o dată, cum a trecut peste munți, bătut de vînturi, înotînd în zăpadă, cu stiva de lemne în spinare. BOGZA, Ț. 33. Cu mare greutate înotam prin troianul de omăt. CONTEMPORANUL, III 570. – Variantă: (regional) nota (TEODORESCU, P. P. 61) vb. I.
12. [DLRLC] NOTA1 vb. I v. înota.
13. [DLRLC] NOTA 2, notez, vb. I. Tranz. 1. A însemna, a înregistra, a înscrie, a consemna în scris. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului. VIANU, A. P. 238. Ochiul explicatorului vede tot, notează tot. ARGHEZI, P. T. 124. Trebuie să notăm aici o particularitate. GHEREA, ST. CR. II 171. ♦ A califica cu ajutorul notelor (4) pe un elev sau un student, a aprecia pe cineva sau ceva; a clasifica după calitate. Naum era băiat bun și bine notat de profesori. C. PETRESCU, C. V. 106. ♦ A însemna pe cineva în vederea sancționării lui. ♦ A observa, a băga de seamă. 2. (Cu privire la valori numerice, elemente geometrice etc.) A însemna prin litere, cifre sau alte simboluri. A nota unghiurile unui patrulater.
14. [DLRM] ÎNOTA, înot, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apă, înaintînd cu ajutorul anumitor mișcări ritmice făcute cu mîinile și cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece înot o apă. ♦ Fig. A pluti, a se mișca într-un mediu. ♦ Fig. A înainta cu greu (prin noroi, prin zăpadă). 2. Fig. A fi cufundat în ceva; a fi cuprins, copleșit de ceva. ♦ A avea din abundență ceva. ◊ Expr. A înota în miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).
15. [DN] NOTA vb. I. tr. 1. A însemna, a scrie (ceva), a consemna. ♦ A face o apreciere asupra cunoștințelor cuiva (de obicei elev, student) prin note sau calificative. 2. A însemna prin simboluri (litere, cifre etc.) valori numerice, elemente, melodii etc. [< fr. noter, lat. notare].[1]
16. [MDN '00] NOTA vb. tr. 1. a însemna, a consemna. 2. a face o apreciere asupra cunoștințelor unui elev, student etc. prin note sau calificative. 3. a însemna prin simboluri valori numerice, elemente, melodii etc. (< fr. noter, lat. notare)
17. [Șăineanu, ed. VI] înnotà v. 1. a se susține și a înainta pe suprafața apei; 2. fig. a păși în mijlocul unei mase lichide: a înnota în sânge; 3. a pluti: pe un cal să s’arunce și prin văzduh sâ’noate AL. [Lat. *NOTARE = NATARE].
18. [Șăineanu, ed. VI] notà v. 1. a face o notă: notează acest pasaj; 2. a observa: notați bine aceasta; 3. a însemna într’un mod nefavorabil: l’am notat.
19. [Scriban] 2) înót, a -á v. intr. (lat. *innotare [= cl. innatare], care vine din *nautare, *notare, de unde și vrom. not, a nuta; it. notare și nuotare, vfr. noer. – Înoată, să înoate. V. nautic, navă). Vechĭ. Navig. Azĭ. Mă susțin pe apă stînd orĭ înaintînd pin mișcarea mînilor și picĭoarelor. Fig. Înot în bogăție, îs foarte bogat. Înot în sînge, îs foarte plin de sînge. – Și înnot. În Oaș a nota (lat. *annotare). Vechĭ și not, a nuta: noată (PsS.) = plutește, návigă.
20. [Scriban] 2) not, a nutá V. înot 2.
21. [Scriban] * notéz v. tr. (lat. notare, d. notum, noscere, a cunoaște). Însemn, ĭaŭ notă: a nota un vers, un pasagiŭ. Însemn defavorabil: te-a notat. Observ, ĭaŭ sama: notațĭ bine asta!
22. [Scriban] nutá (a) V. înot 2.
23. [DOOM 3] înota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înot, 2 sg. înoți, 3 înoată; conj. prez. 1 sg. să înot, 3 să înoate; imper. 2 sg. afirm. înoată
24. [DOOM 3] nota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. notez, 3 notează; conj. prez. 1 sg. să notez, 3 să noteze
25. [DOOM 2] înota (a ~) vb., ind. prez. 3 înoată
26. [DOOM 2] nota (a ~) vb., ind. prez. 3 notează
27. [MDO] înota
28. [DER] înota (-t, -at), vb. – 1. A se mișca ritmic pentru a pluti și înainta în apă. – 2. A pluti. – 3. A avea ceva din abundență. – 4. A fi cufundat într-un lichid. – 5. A vîsli, a naviga. – Var. înnota, (înv.) nota. – Mr. (a)not, (a)notare. Lat. *notāre în loc de natare (Diez, I, 291; Densusianu, Hlr., 89; Pușcariu 868; Candrea-Dens., 1263; REW 4443; DAR; Rosetti, I, 159), cf. alb. notoń (Meyer 311; Philippide, II, 648), it. nuotare, prov. nodar, v. fr. noer (it. natare, prov., cat., sp., port. nadar provin direct din clasicul natare). Pentru schimbarea a › o din latină și justificarea ei indoeurop., cf. Skok, Arch. Rom., III, 130. Ultimul sens este înv. Der. înot, adv. (înotînd), postverbal de la var. înv.; înot, s. n. (natație); înotător, adj. (care înoată); înotătoare, s. f. (aripioară a peștilor; colac de înotat); notăriță, s. f. (pasăre acvatică, Phalaropus hiperboreus); notătoare, s. f. (plantă acvatică, Potamogeton natans).
29. [DE] NOTARA, Hrisant (?-1731), astronom și ecleziast român de origine greacă. Ulterior, patriarh al Ieusalimului (1707-1731). Lucrarea sa, „Introducere în geografie și astronomie” (în lb. greacă), conține primele determinări de coordonate geografice făcute pe terit. țării noastre.
30. [Onomastic] NOTARA, prelat grec; – fam. (Sd XVI); – Alex. ș.a. (Î Div); – Ctin, artistul dramatic. < gr. Nοταρᾶς < lat. notarius „secretar”.
31. [Argou] a înota în aur / în bani expr. a fi bogat.
32. [CECC] Piscem natare doces (lat. „Înveți peștele să înoate”) – Dicton care se adresează acelora care se cred mai specialiști decît specialiștii într-o anumită activitate, adică, acelora care – cum îndeobște se spune – vor să vîndă castraveți la grădinar.
33. [DAR] nota, not, vb. I (înv. și reg.) 1. a înota. 2. (despre nave și marinari) a naviga, de a pluti.
34. [DLR - tomul X] NOTA2 vb. I. Intranz. (Învechit și regional) = înota. 1. (Despre ființe) A se menține și a înainta la suprafața unei ape prin mișcări ritmice ale (mîinilor și) picioarelor; a înota. Noată-și noată bou sur. mIndrescu, l. p. 212. Mulți notară și ieșiră, Cei mai mulți însă pieriră. RETEGANUL, TR. 74, cf. ZANNE, P. IV, 391. ◊ (Figură etimologică) Not îmi noată Cerb stretin. TEODORESCU, P. P. 61. 2. (Despre nave sau, p. ext., despre oamenii de pe nave) A naviga, a pluti. Se nutămu noi întru Italia. cod. vor. 82/30. Nota cu corăbiile pre sînul mării. dosoftei, v. s. februarie 59v/2. Auzind corăbierii răcnetul copilei... au notat spre mal cătră copilă. sbiera, ap. tdrg. – prez. ind.: not. – Și: (învechit) nuta vb. I. – lat. notare.
35. [DLR - tomul X] NOTA1 vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A însemna în scris pe ceva, în ceva, undeva; a înregistra, a înscrie, a consemna, a scrie, (învechit) a notifica (2). cf. negulici, polizu, antonescu, d., barcianu, v., lm. Notează-n cartea vremii Filozoful proletar: Greve. Bacovia, o. 137. Să-și dea seama de ce se petrece în jurul lor și să noteze reflecțiile lor. oprescu, i. a. iii, 33. Secretara ieși notîndu-și numele din mers. v. rom. martie 1954, 11. Mă uitam că tot notezi și notezi, de parcă ai vrea să copiezi întreg registrul. ib. februarie 1955, 231. Se căuta după creion și carnet să noteze. t. popovici, se. 199. ◊ Refl. pas. Pe rondelă se notează, de obicei, încărcătura cartușului. stoica, vîn. 39. Numărul de ordine se notează cu z. Chim. an. călit. 13, cf. 72. 2. A arăta, a indica, a semnala; a sublinia, a remarca, a observa, a reține; (învechit) a notifica (3). cf. lm. Trebuie să notăm aici o particularitate care arată cît de adevărat l-a simțit autorul nostru pe Ion. gherea, st. cr. ii, 171. De notat, de la început, este că literele dintr-o casă nu trebuie culese niciodată pînă la sfîrșit. romanescu, zeț. 21. Să notăm, în treacăt, unele aspecte din ce era Oborul cu ani în urmă. arghezi, b. 103. Odobescu... uită rareori să noteze temperatura mediului natural pe care-l descrie. vianu, m. 200. Aspectele lumii sensibile notate de poet prin epitetele sale se diferențiază. id. s. 30. Să notăm... unul din mijloacele de care se folosește povestitorul. l. rom. 1953, nr. 3, 67. Notăm că la acest tip de sol, recolta maximă nu atinge nivelul recoltelor maxime de pe alte tipuri de soluri. agrotehnica, ii, 884. ◊ refl. pas. Să se noteze bine că principii moldoveni... o considerau mai mult ca un ce precariu. hasdeu, I. c. i, 9. 3. (Complementul indică elevi, studenți, unii funcționari etc.) A pune un calificativ, a aprecia cu ajutorul notelor (I 5) sau al calificativelor; a clasifica după însușirile dovedite, după capacitate etc. Fiindcă băgasem în „mașina de palme” pe un funcționar..., am fost pedepsit cu „garda pieței”, notat rău în memoriu și permutat în reg. 11. sandu-aldea, a.m. 65. v-am notat pe toți bine, cît se poate de bine. brăescu,a. 260. Eram... un funcționar superior bine notat, în Ministerul de Finanțe. sadoveanu, o. xiv, 310. Era băiat bun și bine notat de profesori. C. PETRESCU, c. v. 105. 4. A marca (cu un semn), a însemna prin simboluri (cifre, litere etc.). cf. negulici, polizu, lm. Am notat prin sublimări deosebitele-mi stări de emoție ce mi-au cauzat acele rînduri. caragiale, o. vii, 5. – prez. ind.: notez – Din fr. noter, lat. notare, it. notare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL