1. [MDA2] nobilităresc, ~ească a [At: ȘINCAI, HR. II, 281/33 / Pl: ~ești / E: nobilitar + -esc] (Înv) 1-6 Nobiliar (1-6).
2. [DAR] nobilităresc, nobilitărească, adj. (înv.) nobiliar.
3. [DLR - tomul X] NOBILITĂRESC, -EASCĂ adj. (Învechit ) Nobiliar. Doară zece au doisprezece de au scăpat, fugind la cămp și la pădure, au în curțile nobilitărești. ȘINCAI, HR. II, 281/33. – pl.: nobilitărești. – Nobilitar + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL