1. [DEX '09] NOBILIAR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (II), privitor la nobilime sau la nobili, specific nobilimii; nobilitar. [Pr.: -li-ar] – Din fr. nobiliaire.
2. [MDA2] nobiliar, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 58 / P: ~li-ar / V: (nob) ~lar / Pl: ~i, ~e / E: fr nobiliaire] 1-2 Care aparține nobilimii (1) sau nobililor (1) Si: (înv) nobilitar (1-2), (înv) nobilesc (1-2), nobilităresc (1-2), (nob) nobilitaricesc (1-2). 3-4 Privitor (la nobilime (1) sau) la nobili (1) Si: (înv) nobilitar (3-4), (înv) nobilesc (3-4), nobilităresc (3-4), (nob) nobilitaricesc (3-4). 5-6 Specific (nobilimii (1) sau) nobililor (1) Si: (înv) nobilitar (5-6), (înv) nobilesc (5-6), nobilităresc (5-6), (nob) nobilitaricesc (5-6).
3. [CADE] *NOBILIAR I. adj. Care face parte din nobilime, boieresc: ei nu formau o castă ~ă, ca în Europa (BR.-VN.). II. (pl. -are) sn. Carte în care sînt înșirate numele tuturor familiilor nobile dintr’o țară, arhondologie [fr.].
4. [DLRLC] NOBILIAR, -Ă, nobiliari, -e, adj. Care aparține nobilimii, privitor la nobilime, de nobil. Pare a fi hierbul unei poporațiuni, unei localități, ori unei familii nobiliare. ODOBESCU, S. II 210. Aceste principii, care singure constituiesc casta nobiliară, n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14.
5. [DN] NOBILIAR, – Ă adj. Care aparține nobilimii; de nobil. [Pron. -li-ar. / cf. fr. nobiliaire].
6. [MDN '00] NOBILIAR, -Ă adj. care aparține nobilimii. (< fr. nobiliaire)
7. [Șăineanu, ed. VI] nobiliar a. ce ține de nobleță: titlu nobiliar. ║ n. catalogul familiilor nobile ale unei țări.
8. [Scriban] * nobiliár, -ă adj. (fr. nobiliaire, d. lat. nóbilis). Al nobiliĭ, de nobilĭ: castă nobiliară.
9. [MDA2] nobilar, ~ă a vz nobiliar
10. [DOOM 3] nobiliar (desp. -li-ar) adj. m., pl. nobiliari; f. nobiliară, pl. nobiliare
11. [DOOM 2] nobiliar (-li-ar) adj. m., pl. nobiliari; f. nobiliară, pl. nobiliare
12. [IVO-III] nobiliar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL