1. [DEX '09] NIZAM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în Evul Mediu, în Țările Române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.
2. [MDA2] nizam [At: (a. 1715) ȘIO II2, 89 / V: ne~, nis~ sn / Pl: (1-5) ~uri, (6-7) ~i / E: tc nizam] (Înv) 1 sn Ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 2 sn Normă de lucru fixată printr-un regulament. 3 sn Statut al unei bresle, în care se arătau drepturile și îndatoririle membrilor ei. 4 sn Organizare legiferată a unei țări, a unei raiale, a unui județ, a unei instituții etc. Si: orânduială. 5 sn Armată turcească în termen. 6 sm Soldat turc în termen. 7 sm Titlu dat suveranilor din Hyderbat, în India.
3. [CADE] ‡NIZAM (pl. -muri) l. sn. Orînduială, organizație: cine va cuteza a face împotriva acestui ~, să se pedepsească strașnic (FIL.). II. sm. 🎖️ Armată regulată în Turcia; soldat turc [tc.].
4. [DEX '98] NIZAM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.
5. [DLRLC] NIZAM, (1) nizami, s. m., (2) nizamuri, s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Soldat din armata turcească. Am înțeles... că-i căsăpesc încă nizamii acolo, în redută. SADOVEANU, P. S. 136. Închid de veci nizamii gura, Iar noi îi dăm pe rîpi de-a dura. COȘBUC, P. II 42. În amîndouă forturile de la Rahova pot fi ca la vreo 2000 de nizami. ODOBESCU, S. III 591. 2. Oștire turcească regulată.
6. [DN] NIZAM s.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam].
7. [Șăineanu, ed. VI] Nizam n. regat în India engleză cu 11 mil loc. Cap. Haiderabad.
8. [Șăineanu, ed. VI] nizam m. armată regulată în Turcia (în opozițiune cu bașibuzucii) și soldat turc: în porturile dela Rahova pot fi la vr’o două mii de nizami OD. [Turc. NIZAM].
9. [Scriban] nizám și nezám n., pl. urĭ (turc. ar. nizam). Vechĭ. Ordin, ordonanță. Lege, regulament. Organizare, constituire. (V. pitac 2). Armată activă în Turcia (nizam). S.m. Soldat din această armată (V. redif, bașbuzuc).
10. [MDA2] nezam sn vz nizam
11. [MDA2] nisam sn vz nizam
12. [CADE] NEZAM 👉 NIZAM.
13. [Șăineanu, ed. VI] nezam n. lege, regulament: un slujbaș credincios trebue să se supuie nezamului Fil. [Turc. NIZAM, dispozițiune].
14. [Scriban] nezám V. nizam.
15. [DOOM 3] nizam2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizamuri
16. [DOOM 3] nizam1 (soldat turc) s. m., pl. nizami
17. [DOOM 2] nizam1 (soldat turc) s. m., pl. nizami
18. [DOOM 2] nizam2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizamuri
19. [DER] nizam (nizamuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv.
20. [DAR] nizam2, nizamuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc.
21. [DAR] nezam, nezame, s.n. (înv.) lege, regulament.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL