1. [MDA2] nimeritor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 82r/1 / V: nem~, nemritoriu / Pl: ~i, ~oare / E: nimeri + -tor] (Înv) 1 a Care descoperă ceva din întâmplare. 2 a (Pex) Iscusit în găsirea soluțiilor, a metodelor etc. 3 a Care nimerește la țintă. 4 sm Țintaș.
2. [MDA2] nemeritor, ~oare a vz nimeritor
3. [MDA2] nemeritoriu, ~oare a vz nimeritor
4. [DAR] nimeritor, nimeritoare, adj. (înv.) 1. care găsește, care descoperă; iscusit, priceput. 2. care nimerește la țintă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL