1. [CADE] NIMENI, NIME NE(A), ‡NIMENILEA, †NIME, Băn. Olten. NIMA (gen.-dat. nimănui, nimărui, nimului) pron. nedef. Nici un om, nici o femeie, nimenea nu poate să zică acum le știu toate (PANN); pe acela nu l-am spus nimărui, m’am temut (VLAH.); ca la noi, la nimeni (cu mireasa înainte), se zice cînd într’un loc, într’o țară, se fac lucrurile anapoda, cînd se petrec lucruri ce nu se mai văd aiurea [lat. nēmĭnem].
2. [Scriban] nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. – Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL