1. [MDA2] nestrămutător, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + strămutător] 1 (Îdt) Care nu se poate strămuta. 2 (Grm; înv; îs) Verb ~ Verb intranzitiv.
2. [DAR] nestrămutător, nestrămutătoare, adj. (înv.; în gram.) verb nestrămutător = verb intranzitiv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL