1. [DEX '09] NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Pref. ne- + cugetat.
2. [MDA2] necugetat, ~ă [At: PSALT. HUR. 41r/22 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + cugetat] 1 a (Înv) Lipsit de facultatea de a gândi. 2-3 a, av (Care acționează) fără a cugeta Si: nechibzuit, nesăbuit1, nesocotit (3). 4-5 av, a (În mod) ușuratic.
3. [DEX '98] NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Care nu este chibzuit, socotit (în acțiunile sale); nechibzuit, nesocotit. ♦ (Adverbial) Fără a cugeta, fără a chibzui; în mod ușuratic. – Ne- + cugetat.
4. [DLRLC] NECUGETAT, -Ă, necugetați, -te, adj. Lipsit de cugetare, nechibzuit, nesocotit. V. imprudent. Vorbă necugetată. ◊ (Adverbial) De fapt, nu plecase atît de necugetat în aventură. C. PETRESCU, C. V. 30.
5. [Scriban] necugetát, -ă adj. Nesocotit, nechibzuit.
6. [CADE] CUGETAT adj. 1 p. CUGETA ¶ 2 Precugetat, premediat: cine va face omor ~ ... să se omoare (LEG.-CAR.) ¶ ¶ C. NECUGETAT.
7. [DOOM 3] necugetat adj. m., pl. necugetați; f. necugetată, pl. necugetate
8. [DOOM 2] necugetat adj. m., pl. necugetați; f. necugetată, pl. necugetate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL