1. [Șăineanu, ed. VI] necucerire f. aroganță: Turcii în nepăsarea și necucerirea lor nu bănuiau nimic BĂLC. [Dela cucerire, cu sensul învechit de «umilință» (v. cucerì)].
2. [DAR] necucerire s.f. (înv.) aroganță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL