1. [DEX '09] NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necroman, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).
2. [MDA2] necromant, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. II, 121 / V: (rar) ~an, (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: ngr νεκρομάντις, fr nécroman(t), it negromante] Persoană care se ocupă cu necromanția Si: (frr) necromancian.
3. [CADE] *NECROMANT sm. Cel ce pretinde că evocă spiritele morților spre a le pune întrebări [fr.].
4. [DLRLC] NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. – Variantă: (învechit) necroman, -ă (NEGRUZZI, S. II 121) s. m. și f.
5. [DN] NECROMANT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].[1]
6. [MDN '00] NECROMANT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)
7. [Șăineanu, ed. VI] necromant m. șarlatan care se ocupă cu necromanția.
8. [Scriban] *necrománt, -ă s. (vgr. nekro-mántes). Șarlatan care pretinde că ghicește pĭn necromanție.
9. [DEX '09] NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.
10. [MDA2] necroman, ~ă smf vz necromant
11. [MDA2] necromand, ~ă smf vz necromant
12. [DOOM 3] necromant (desp. ne-cro-) s. m., pl. necromanți
13. [DOOM 2] necromant (ne-cro-) s. m., pl. necromanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL