1. [DEX '09] NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. 1. (Despre rufe, vase etc.) Care nu este clătit. 2. (Înv.) Neclintit. – Pref. ne- + clătit.
2. [MDA2] neclătit, ~ă a [At: CORESI, EV. 549 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + clătit] 1 (Înv) Care nu se mișcă Si: imobil, nemișcat. 2 (Înv) Care nu poate fi mișcat. 3 (Înv; fig) Solid. 4 (Înv; fig) Durabil. 5 (Înv; d. ființe și acțiunile lor) Statornic. 6 (Înv; d. oameni) Ferm. 7 (Înv) Care nu se modifică Si: neschimbat (2). 8-9 (Înv; pex) Care (nu este sau) nu trebuie atins, vătămat, alterat. 9[1] (Înv) Permanent. 10 (Înv) Constant. 11 (Înv) Veșnic. 12 (D. rufe) Care nu a fost clătit.
3. [DEX '98] NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. (Înv.) Neclintit. – Ne- + clătit.
4. [DLRLC] NECLĂTIT, -Ă, neclătiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Neclintit. Măria-sa veghează neclătit în hotărîrile sale. SADOVEANU, F. J. 343. O republică bine așezată, Pe temeiuri firești neclătite. BUDAI-DELEANU, Ț. 359.
5. [DOOM 3] neclătit (desp. ne-clă-) adj. m., pl. neclătiți; f. neclătită, pl. neclătite
6. [DOOM 2] neclătit (ne-clă-) adj. m., pl. neclătiți; f. neclătită, pl. neclătite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL