1. [MDA2] navrap sm vz năvrap[1]
2. [DEX '09] NĂVRAP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.
3. [MDA2] năvrap sm [At: URECHE, L. 91 / V: na~ / Pl: ~i / E: slv навралпъ, „jaf”] (Înv) 1 Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman. 2 (Pex) Năvălitor (1).
4. [CADE] ‡NĂVRAP sm. Năvălitor, prădător [vsl.].
5. [DLRLC] NĂVRAP, năvrapi, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat călare dintr-un detașament trimis în țară străină să prade; năvălitor. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. SADOVEANU, N. P. 12.
6. [Scriban] năvráp m. (vsl. navrapŭ, v. rus. [na-]voropŭ, atac tîlhăresc). Sec. 17-18. Jăfuitor.
7. [DOOM 3] năvrap (desp. nă-vrap) s. m., pl. năvrapi
8. [DOOM 2] năvrap (nă-vrap) s. m., pl. năvrapi
9. [DER] năvrap (năvrapi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).
10. [DE] NAVRÁP (NĂVRÁP) (< sl.) s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imp. Otoman, p. ext. năvălitor, jefuitor.
11. [Onomastic] NĂVRAP subst. „prădător”. 1. – b. (16 B IV 65; Cat); -ul t.; Năvrăp/easa t.; -ești s.; -ăscul, T. (17 A V 174; Sd XI). 2. Nevrupescul Savin, mold. 1797. 3. Cu mutarea lui p în t: Năvrat, Drag. (16 B VI 180); Navrat (ib. 194). 4. Cf. sub infl. lui nărav: Năvrav (16 B VI 2).
12. [DLRLV] NĂVRAP s. m. (Mold.) Năvălitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă-Vodă și ...au slobozitu năvrapii răi, de au prădatu toată tara. URECHE. Etimologie: năvrăpi. Vezi și năvrăpi, năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. n ă v r ă p i t o r.
13. [DLR - tomul X] NĂVRAP s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. Iară turcii s-au pornit pe urma lui Basarabă Vodă și... au slobozitu năvrapii săi, de au prădatu toată țara. ureche, l. 91, cf. ddrf, tdrg. Prin laturea deschisă intrau, la halca, navrapi tatari și spahii de la Anatolia. sadoveanu, o. xiii, 877, cf. 879, xii, 315. Călărimea boierilor a trecut cu flamurile fîlfîind la năvrapii împărăției. id. ib. xviii, 16, cf. der. – pl.: năvrapi. – Și: navrăp s. m. – Din slavonul НаВРаПЪ „jaf”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL