1. [DEX '09] NĂVLEG, -EAGĂ, năvlegi, -ge, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj., s. m. și f. Nătâng (1); (om) bădăran, necioplit. 2. Adj. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. – Et. nec.
2. [MDA2] năvleg, ~eagă [At: JIPESCU, O. 61 / V: navligă af, năbleg, năsvleg, ~eag, ~vlig, nev~, nebleg, neblej / Pl: ~egi, ~ege / E: nct] (Mun; Olt) 1-2 smf, a Nătâng (1-2). 3-4 smf, a (Om) bădăran. 5 sf (Dep) Om nepriceput. 6 sf (Dep) Om prost crescut. 7 a (D. părți ale corpului) Bolnav. 8 a (Pex; d. părți ale corpului) Schilod.
3. [DLRLC] NĂVLEG, -EAGĂ, năvlegi, -e, s. m. și f. (Regional) Persoană înapoiată mintal; prost, tont. Se amestecă în vorbă Dumitrache, năvlegul. STANCU, D. 15. ♦ (Adjectival, despre părți ale corpului) Bolnav, beteag. Se poate trăi și cu un picior năvleg. STANCU, D. 321.
4. [Scriban] năvlég V. nevleg.
5. [MDA2] navligă a vz năvleg
6. [MDA2] năbleg, ~eagă a vz năvleg
7. [MDA2] năsvleg, ~eagă a vz năvleg
8. [MDA2] năvleag, ~ă a vz năvleg
9. [MDA2] năvlig a vz năvleg
10. [MDA2] nebleg, ~eagă a vz năvleg
11. [MDA2] neblej, ~ă a vz năvleg
12. [MDA2] nevleg, ~eagă a vz năvleg
13. [Scriban] nevlég, -eágă adj., pl. ca bleg (cp. cu ung. névleg, nominal, și cu rom. vlagă). Vest. Bleg, prost. Subst. Idiot. – În Arg. Ml. năvleg. V. primit.
14. [DOOM 3] năvleg (reg.) (desp. nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlegi; adj. f., s. f. năvleagă, pl. năvlege
15. [DOOM 2] năvleg (reg.) (nă-vleg) adj. m., s. m., pl. năvlegi; adj. f., s. f. năvleagă, pl. năvlege
16. [DER] năvleg (năvleagă), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) năvlig. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic și sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipsește veriga intermediară. Legătura cu vlagă și cu mag. névleg „nominal” (Scriban) este suspectă. În Munt. și Olt.
17. [DLR - tomul X] NĂVLEG, -EAGĂ adj. (Munt. și Olt.) 1. (Adesea substantivat) Nătîng (I 1), nătărău (1); bădăran, necioplit (2). Cu greu și cu nerușine nu le-ar hi... tutulor năvlegilor să-mpestrițeze limba și s-o izmenească numindu-se meșter strică și drege de frică. jipescu, o. 61, cf. ddrf, alexi, w., pamfile, a. r. 252. Caută-ți alt bărbat, dadă, se amestecă în vorbă Dumitrache năvlegul. stancu, d. 15. Și s-a repezit nevlegul la oi de le-a luat sălbile și le-a dat boierului. rădulescu-Codin, î. 163, cf. 38, BOCEANU, GL., COMAN, GL. E nevleg, nu e bun decît de păzit vacile. Cv 1950, nr. 4, 39, cf. alr sn v h 1 240/784. ♦ (Substantivat, f.) Epitet depreciativ pentru o persoană nepricepută, proastă sau prost crescută. cf. ciaușanu, v. 182. Ce să-ți fac dacă ești navligă și nu te pricepi la tîrg? pașca, gl., cf. arh. Olt. xxi, 271. ♦ „(Om) bine făcut dar cam grosolan croit”. com. din loman-sebeș. Ce mai năvleag! ib. 2. (Despre părți ale corpului) Bolnav; schilod. Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas șchiop? Se poate trăi și cu un picior năvleg. stancu, d. 321. – pl.: năvlegi, -ge. – Și: năvleag, -ă, năvlig, -ă (BOCEANU, GL., CIAUȘANU, v. 182, ARH. OLT. XXI, 271), năbleg, -eagă (dm, scl 1963, 14), năsvleg, -eagă (coman, gl.), navligă, nevleg, -eagă, nebleg, -eagă (coman, gl), neblej, -ă (bugnariu, n. 48/311) adj. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL