1. [MDA2] nătângire sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: nătângi] 1 Prostire. 2 Încăpățânare. 3 Îndârjire.
2. [DEX '09] NĂTÂNGI, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.
3. [MDA2] nătângi [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 12 / Pzi: ~gesc / E: nătâng] 1 vr (Rar) A deveni nătâng (1) Si: a se prosti, a se tâmpi. 2 vr (Pop) A se încăpățâna. 3 vr (Pex) A se îndârji. 4 vi (Reg) A face mofturi la mâncare.
4. [CADE] NĂTÎNGI (gesc) vb. refl. A se face nătîng; a se încăpățîna: alții mai nătîngiți în răutate... îi alungau cu sudalme (RET.).
5. [Scriban] nătîngésc (mă) v. refl. Mă fac nătîng.
6. [DOOM 3] nătângi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângesc, 3 sg. nătângește, imperf. 1 nătângeam; conj. prez. 1 sg. să nătângesc, 3 să nătângească
7. [DOOM 2] nătângi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângesc, imperf. 3 sg. nătângea; conj. prez. 3 să nătângească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL