1. [MDA2] nătruț, ~ă a [At: PĂCALĂ, M. R. 140 / V: ~trăuț, năstruț / E: ns cf nătărău] (Reg) 1 Nătărău (2). 2 Zăpăcit. 3 Nebun (14). 4 (D. oameni și animale) Care nu mai este în stare de nimic Si: neputincios (2), slab. 5 (Îf nătrăuț) Dezordonat.
2. [CADE] NĂTRUȚ adj. Olten. Trans. 1 Nătărău, neputincios (PAC.) ¶ 2 Prostuț; într’o ureche, țicnit (CIAUȘ.) (RV.-CRG.) [nătărău + suf. -uț].
3. [MDA2] năstruț, ~ă a vz nătruț
4. [MDA2] nătrăuț, ~ă a vz nătruț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL