Definiție și ce înseamnă născocorâtoriu

1. [MDA2] născocorâtoriu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: născocorî + -tor] (Nob) 1 Enervant. 2 Ațâțător.

2. [DAR] născocorâtoriu, născocorâtorie, adj. (reg. înv.) enervant, iritant; ațâțător.

3. [DLR - tomul X] NĂSCOCORÎTORIU, -IE adj. (Neobișnuit) Enervant, iritant; ațîțător. pontbriant, d. – pl.: născocorîtorii, -ie. – Născocorî + suf. -tor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] NĂSCARE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din […]
1. [DEX '09] NĂSCIOR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior. 2. […]
1. [MDA2] născoaie sfi [At: DR. V, 314 / E: naște + -oaie] (Reg) Organ […]
1. [DEX '09] NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] NĂSCOCI, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce […]
1. [DEX '09] NĂSCOCIRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; […]
1. [MDA2] născocit, ~ă a [At: AR (1830), 24 bis1/45 / Pl: ~iți, ~e / […]
1. [DEX '09] NĂSCOCITOR, -OARE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născocește (1); […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro