1. [MDA2] nafea sf [At: DIONISIE, C. 166 / V: nafe, nef~ / Pl: ~le / E: tc nafe] (Îrg) Blană de pe pântecele vulpii, cu care se căptușeau giubelele boierești, căciulile etc.
2. [CADE] †NAFEA (pl. -fele) sf. Blană de la pîntecele vulpii: purta... o giubea soioasă îmblănită cu ~ (I.-GH.) [tc. nafè].
3. [DLRLC] NAFEA, nafele, s. f. (Învechit) Parte a blănii de pe pîntecele vulpii, cu care se îmblăneau giubelele boierești, căciulile etc. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu ciacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafea. GHICA, S. 498. Și mi-o arunca Sus peste sandale... Pe vraf de nafele Și de malotele. TEODORESCU, P. P. 644.
4. [DLRM] NAFEA, nafele, s. f. (Înv.) Blana de pe pîntecele vulpii, cu care se îmblăneau giubelele boierești, căciulile etc. – Tc. nafe.
5. [Șăineanu, ed. VI] nafeà f. blană dela pântecele vulpii: o giubea soioasă îmblănită cu nafea GHICA. [Turc. NAFÈ].
6. [Scriban] naféa, f. pl. ele (turc. [d pers.] nafe). Vechĭ. Blană de la pîntecele animaluluĭ. – Și nefea.
7. [MDA2] nafe sf vz nafea
8. [MDA2] nefea sf vz nafea
9. [Scriban] nefeá V. nafea.
10. [DER] nafea (nafele), s. f. – Piele scoasă de pe burta unui animal. Tc. (per.) nafa (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1531), cf. sb. nafa.
11. [DAR] nafea, nafele, s.f. (înv. și reg.) blană de pe pântecele vulpii pentru căptușit căciulile și giubelele boierești.
12. [DLR - tomul X] NEFEA s. f. v. nafea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL