1. [DEX '09] NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
2. [MDA2] năsturel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: nasture + -el] 1-2 (Șhp) Nasture (1) (mic) Si: năsturaș (1-2). 3 (Reg; fig; lpl) Bășicuțe rotunde care apar la suprafața apei înainte de a da în clocot. 4 (Reg) Muc de țigară. 5 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală Si: (reg) bobâlnic, brâncuță, cardamă-de-izvoare, creson, hreniță, macriș-de-baltă, năsturea (Nasturtium officinale). 6 (Bot; Mun; lpl) Bănuți (Bellis perennis) 7 (Bot; reg; lpl) Nalbă (Malva silvestris).8 (Bot) Fructe ale năsturelului (6).
3. [CADE] NĂSTUREL1 sm. dim. NASTUR(E).
4. [CADE] NĂSTUREL2 sm. 🌿 Plantă cu flori mici, albe, cu fructul în formă de teacă cilindrică, puțin încovoiată; se întrebuințează ca salată și în medicină, din cauza proprietăților ei diuretice și antiscorbutice; numită și „brîncuță”, „hreniță”, „măcriș-de-baltă”, etc. (Nasturtium officinale) (🖼 3320) [cuvînt semi-savant, refăcut din lat. nasturtium].
5. [DEX '98] NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.
6. [DLRLC] NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei, Și la piept cu năsturei. SEVASTOS, C. 121. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale); creson.
7. [Șăineanu, ed. VI] Năsturel m. 1. (Udriște), învățat boier muntean originar din Herești, cumnatul lui Matei Basarab și Mare Logofăt al Țării Românești; a tradus Viețile Sfinților, Varlam și Ioasaf (către 1648); 2. (Const. Herescu), strănepot al celui precedent, Mare Ban al oștirii româneștii, fundatorul Premiului Năsturel al Academiei Române: 4000 și 5000 lei anual și 12.000 quadrienal (1796-1874).
8. [Șăineanu, ed. VI] năsturel m. mică plantă întrebuințată ca salată și în medicină (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducând cu un nasture].
9. [CADE] BRÎNCUȚĂ2 (pl. -țe) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă din fam. cruciferelor, numită și „bruncuță”, „burnicruț”, „frunza-voinicului” și „sămcuță”; are tulpina păroasă și florile galbene; crește mai ales prin dărâmături și pe locurile sterile (Sisymbrium officinale) (🖼 603) ¶ 2 Plantă din aceeași familie, cu florile mici, galbene, care crește pe lîngă bălți și pe locurile umede; e cunoscută și sub numele de „rapiță-sălbatică”; se întrebuințează în medicină ca antiscorbutic șí pentru curățirea sîngelui (Nasturlium palustre) (🖼 604) ¶ 3 NĂSTUREL [germ. Brunnenkresse + brîncă].
10. [Șăineanu, ed. VI] brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].
11. [DOOM 3] năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii
12. [DOOM 2] năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii
13. [DE] NĂSTUREL, Petre Șt. (n. 1923, Paris), istoric român. Stabilit la Paris în 1975. Contribuții în bizantinologie, în domeniul istoriei ecleziastice și a Evului Mediu românesc. („Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654”, „Considerations sur l’idée impériale chez les Roumains”, „Le christianisme roumain à l’époque des invasions barbares. Considerations et faits nouveaux”).
14. [DE] NĂSTUREL (-HERESCU), familie de boieri români din Țara Românească. Mai important: Udriște N. (c. 1596-c. 1658, n. sat Herești, jud. Giurgiu), boier cărturar, cumnatul domnului Matei Basarab. Însemnat rol cultural și politic în timpul domniei acestuia, a îndeplinit și unele misiuni diplomatice. A tradus din slavonește în limba română romanul popular „Vaarlam și Iosaf” și din latină în slavonă, cartea lui Thomas a Kempis, „De imitatione Christi”. Posesorul unei valoroase biblioteci.
15. [DE] NĂSTUREL (< nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină târâtoare, ramificată, cu frunze alterne penate și cu flori mici, albe, dispuse în raceme (Nasturtium officinale). Cunoscută din Antichitate ca plantă medicinală și condiment, crește în locuri cu exces de umiditate. Și astăzi este întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (are acțiune diuretică, depurativă, expectorantă, afrodisiacă etc.). Sin. cardamă, măcriș de baltă, iarba voinicului ș.a.
16. [DE] NĂSTURELU, com. în jud. Teleorman, în Câmpia Boian, pe stg. Dunării; 3.063 loc. (2000).
17. [Onomastic] Năstur/eica, -el, -ica v. Nastur 2-4.
18. [Onomastic] Uriil-Năsturel v. Adrian II 4.
19. [Argou] năsturel, năsturei s. m. bărbat scund și grăsuț.
20. [DLR - tomul X] NĂSTUREL s. m. I. 1. Diminutiv al lui nasture (1); năsturaș (1). cf. anon. car. Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei Și la piept cu năsturei. sevastos, c. 121. Năsturel cutați, Pe piept răvărsați, Paftale cu zale Lăsate pe șale. păsculescu, l. p. 47. 2. Fig. (Regional; la pl.) Bășicuțe rotunde, care apar la suprafața apei, înainte de a da în clocot. cf. nasture (3). Cînd începe să facă năsturei apa, îi pui piatră acră... și întărești focul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 65, cf. 137. 3. (Regional) Muc (II 1) (Brașov). chest. ii 363/64. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală; (regional) năsturea, bobîlnic, brîncuță, creson, hreniță, cardamă-de-izvoare, macriș-de-baltă (Nasturtium officinale). Cu praj și ceapă numai el, bietul, se nutrește... Cu năsturel ce pișcă și fața-i încrețește. conv. Lit. vii, 247, cf. DAMÉ, T.2, 42, BIANU, D. S., h X 354, xi 349. 2. (Munt.; la pl.) Bănuți (Bellis perennis). cf. PANȚU, PL., ȘEZ. XV, 96. 3. (Prin Munt. și Olt.; la pl.) „Nalbă”; fructele acestei plante. cf. alr ii 6 309/762, 784, 848, 876. – pl.: năsturei. – Nasture + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL