1. [MDA2] mustuit2, ~ă a [At: ȘEZ. IX, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: mustui] 1 (Reg; d. fructe zemoase) Zdrobit. 2 (Fig; d. oameni) Vlăguit.
2. [MDA2] mustuit1 sn [At: DAMÉ, T 42 / Pl: ~uri / E: mustui] Mustuire.
3. [DEX '09] MUSTUI, mustuiesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.
4. [MDA2] mustui [At: I. IONESCU, P. 251 / Pzi: ~esc / E: must + -ui] 1 vt A zdrobi struguri pentru a stoarce mustul (1) Si: a musti (1), (reg) a mujdi2. 2 vt (Rar; pan) A mesteca2 apa și ingredientele din care se face borșul (cu melesteul, în putină). 3 vr (D. fructe) A fermenta.
5. [DEX '98] MUSTUI, mustuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A zdrobi și a presa strugurii pentru a obține mustul. 2. Refl. (Despre fructe) A fermenta. – Must + suf. -ui.
6. [DLRLC] MUSTUI, mustuiesc, vb. IV. Tranz. A zdrobi strugurii cu mustuitorul. Un om... mustuiește strugurii, adică-i zdrobește cu mustuitorul. I. IONESCU, P. 251.
7. [Șăineanu, ed. VI] mustuì v. a frământa strugurii cu mustuitorul.
8. [Scriban] mustésc v. tr. (d. must). Munt. Olt. Zdrobesc struguriĭ (mustuĭesc) cu mustuitoru ca să ĭasă mustu. V. intr. Cresc, mă unflu, vorbind de rîurĭ: Oltu mustește. Chiftesc: nisipu-ĭ mustea supt opincĭ.
9. [Scriban] mustuĭésc v. tr. (d. must). Zdrobesc struguriĭ (mustesc) cu mustitoru.
10. [DOOM 3] mustui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiesc, 3 sg. mustuiește, imperf. 1 mustuiam; conj. prez. 1 sg. să mustuiesc, 3 să mustuiască
11. [DOOM 2] mustui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustuiesc, imperf. 3 sg. mustuia; conj. prez. 3 să mustuiască
12. [DLR] MUSTUIT1 s, n. Mustuire. Cf. DAMÉ, T.2 42, H XI 436, 516, XII 136. – V. mustui.
13. [DLR] MUSTUIT2, -Ă adj. (Regional; despre fructe zemoase) Zdrobit, stors, terciuit, mustit2 (1). Cf. ȘEZ. IX, 152. ♦ F i g. (Despre oameni) Vlăguit, muncit (de alții). Cf. ȘEZ. IX, 152. – Pl.: mustuiți, -le. – V. mustui.
14. [DLR] MUSTUI vb. IV. 1. T r a n z. (Cu complementul „struguri”) A zdrobi pentru a stoarce mustul (I 1) ; a musti (1), (regional) a mujdi2. Strugurii din cofe se toarnă în ciubere, fiind la fiecare ciubăr un om care mustuiește strugurii. I. IONESCU, P. 251, cf. DAMÉ, T. 80, ALR SN I h 232, ALRM SN I h 157, A IX 4. ◊ R e f l. p a s. Poama culeasă și pusă în ciubere obișnuite se zdrobește în podgoriile noastre cu un băț . . . adecă se mustuiește. I. IONESCU, C. 195/4, cf. 194/3. Strugurii se culeg în coșuri, troace și cofe . . ., se duc la ciubăr de se mustuiesc. H, III. 14, cf. 65. ♦ P. a n a l. (Rar:complementul indică apa și ingredientele din care se face borșul) A mesteca2 (cu melesteul, în putină). Cf. GOROVEI, CR. 27. 2. R e f l. (Despre fructe) A fermenta. Un fedeleș de lemn în care unul din oamenii casei a așezat cele dintăi pere tăiate în patru, cu apă de izvor, ca să se mustuiască. SADOVEANU, O. XII, 617. – Prez. ind.: mustuiesc. – Must + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL