Definiție și ce înseamnă mustăcioară

1. [DEX '09] MUSTĂCIOARĂ, mustăcioare, s. f. Diminutiv al lui mustață (I). – Mustață + suf. -ioară.

2. [MDA2] mustăcioară sf [At: POLIZU / V: (reg) ~tec~, ~teți~ / Pl: ~re / E: mustață + -ioară] 1-10 (Șhp) Mustață (1, 8-11) (mică).

3. [DLRLC] MUSTĂCIOARĂ, mustăcioare, s. f. Diminutiv al lui mustață. Începea să-și răsucească cu luare-aminte mustăcioara încîrligată frumos la amîndouă vîrfurile. SADOVEANU, O. II 326. Mustăcioara abia mijea, de parcă era o umbră pe buza lui cea de sus. ISPIRESCU, L. 229.

4. [MDA2] mustecioară sf vz mustăcioară

5. [MDA2] mustețioară sf vz mustăcioară

6. [DOOM 3] mustăcioară (fam.) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. mustăcioarei; pl. mustăcioare

7. [DOOM 2] mustăcioară (fam.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. mustăcioarei; pl. mustăcioare

8. [IVO-III] mustăcioară, -re.

9. [DLR] MUSTĂCIOARĂ s. f. Diminutiv al lui m u s t a ț ă (1). Cf. POLIZU. Mustăcioara abia mijea de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. ISPIRESCU, L. 228. Era de vreo douăzeci și cinci de ani, cu o înfățișare plăcută . . . , cu o mustăcioară cărbune. REBREANU, I. 132. Conu Mihăiță . . . își alintă mustăcioara. TEODOREANU, M. II, 134. Era un om mic, cu mustăcioară neagră. SADOVEANU, O. IX, 66 cf. id. A. L. 9. Îl înșfăcase pe după gît cu mîna . . . și scuturîndu-l într-o fierbinte îmbrățișare, îi și așternuse pe obraz sigiliul mustăcioarelor pomădate. C. PETRESCU, A. R. 12. Surîdea sprijinit în baston, alintîndu-și mustecioara. id. ib. 28. Emilian Chifa, pletos, cu mustăcioară subțire pe buză. STANCU, R. A. IV, 104. Puica să mă-ndrăgostească, Mustăcioara să-mi florească. TEODORESCU, P. P. 305. Pe din sus de buzișoare Are negre mustăcioare. JARNIK-BÎRSEANU, D. 136. Are neagră mustecioară, Mustecioară ca de rac De și-o-nnoadă după cap. ȘEZ. I, 108. Mustăcioara lui, spicul grîului. POPESCU, B. III, 9, cf. BIBICESCU, P. P. 70, PĂSCULESCU, L. P. 62. Pe din sus de gurioară, Cunună de mustecioară. BÎRLEA, B. 48. – Pl.: mustăcioare. – Și: (regional) mustecioară, mustețioară (DDRF) s. f. – Mustață + suf. -ioară. .

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MUSELIM, muselimi, s. m. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. […]
1. [DEX '09] MUSELIN s. n. v. muselină. 2. [MDA2] muselin sn vz muselină 3. […]
1. [DEX '09] MUSELINĂ, museline, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase, subțire și […]
1. [MDN '00] MUSETTE [MÜSET] s. f. 1. vechi instrument popular, asemănător cu cimpoiul, în […]
[DE] METROPOLITAN MUSEUM OF ART [metrəpólitən mjuziəm əv a:t], cel mai important muzeu din S.U.A. […]
1. [DEX '09] MUSIC-HALL, music-halluri, s. n. Spectacol bazat în general pe o acțiune dramatică […]
1. [DN] MUSICAL s.n. v. muzical. 2. [MDN '00] MUSICAL [MÜ-ZI-CĂL] s. n. gen de […]
1. [Scriban] musichíe, V. muzică. 2. [Scriban] *múzică f. (lat. música, vgr. musiké, fem. d. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro