1. [DEX '09] MUSELIM, muselimi, s. m. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. – Din tc. müsellim.
2. [MDA2] muselim sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 87 / V: (îvr) -ium / Pl: ~i / E: tc müsellim] (Ist) Locțiitor de guvernator la turci.
3. [MDA2] muselium sm vz muselim
4. [DOOM 3] muselim s. m., pl. muselimi
5. [DOOM 2] muselim s. m., pl. muselimi
6. [DLR] MUSELIM s. m. Locțiitor de guvernator (la turci). 545 tal. s-au dat darul muselimului ot Dîrstor (a. 1693). ȘIO II2, 87. Patriearhul Dionisie șeheroglanul, care-i zicea și muselimul din petnarii împărătești. IST. Ț. R. 3. Au trimis gonaci și făgăduiele la pași, la muselimi. R. POPESCU, CM I, 451, cf. MAG. IST. II, 23/20, ȚICHINDEAL, F. 12/2, I. BRĂESCU, M. 68. – Pl.: muselimi. – Și: (învechit, rar) muselium s. m. ȚICHINDEAL, F. 12/2. – Din tc. müsellim.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL