Definiție și ce înseamnă musculatură

1. [DEX '09] MUSCULATURĂ, musculaturi, s. f. Totalitatea mușchilor2 (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: mușchiulatură s. f.] – Din fr. musculature.

2. [MDA2] musculatură sf [At: POLIZU, P. 144/11 / V: ~schiu~, mușchiu~, (rar) mușc~ / Pl: ~ri / E: fr musculature] Totalitate a mușchilor2 (1) corpului sau ai unui organ (la oameni și animale).

3. [DLRLC] MUSCULATURĂ, musculaturi, s. f. Mușchii corpului unui om sau al unui animal. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură, C. PETRESCU, Î. II 112. Vînătorii, dar Traian mai ales, în pozele, în mișcările, în expresiunea, în musculatura lor, sînt adevărați eroi de vînătoare, precum în realitate erau eroi și pe cîmpul de bătălie. ODOBESCU, S. III 76. – Variante: mușchiulatură (CAMILAR, N. II 231), mușculatură (C. PETRESCU, Î. II 106) s. f.

4. [DN] MUSCULATURĂ s.f. Totalitatea mușchilor corpului unui om sau al unui animal. [Var. mușchiulatură s.f. / < fr. musculature].

5. [MDN '00] MUSCULATURĂ s. f. totalitatea mușchilor corpului. (< fr. musculature)

6. [Șăineanu, ed. VI] musculatură f. totalitatea mușchilor corpului omenesc, al unei statue.

7. [Scriban] *musculatúră f., pl. ĭ (fr. musculature, it. muscolatura, d. lat. músculus, mușchĭu din corp). Totalitatea mușchilor: statua luĭ Ercule Farnese are o magnifică musculatură.

8. [DEX '09] MUȘCHIULATURĂ s. f. v. musculatură.

9. [MDA2] muschiulatură sf vz musculatură

10. [MDA2] mușchiulatură sf vz musculatură

11. [MDA2] mușculatură sf vz musculatură

12. [DLRLC] MUȘCHIULATURĂ s. f. V. musculatură.

13. [DLRLC] MUȘCULATURĂ s. f. v. musculatură.

14. [DN] MUȘCHIULATURĂ s.f. v. musculatură.

15. [DOOM 3] musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

16. [DOOM 2] musculatură s. f., g.-d. art. musculaturii; pl. musculaturi

17. [MDO] musculatură

18. [IVO-III] musculatură, -ri.

19. [DLR] MUSCULATURĂ s. f. Totalitatea mușchilor2 (1) corpului sau al unui organ (la oameni și animale). Musculatura jumătății drepte [a inimii] este asemenea mai slabă decît aceea a jumătății stînge. POLIZU, P. 144/11. Vînătorii . . . în musculatura lor sînt adevărați eroi la vînătoare. ODOBESCU, S. III, 76. Un corp de o musculatură puternică, dar dizgrațios. GANE, N. I, 58. Pravăț era voinic, cu o musculatură de atlet. VLAHUȚĂ, D. 257. Căpitanul Simion . . . păși incomodat parcă de mușculatura care-i scurtase brațele și picioarele. C. PETRESCU, Î. II, 106. Era pipernicit, cu brațe subțiri, fără musculatură. id. ib. 112. Își mlădia oțelul mușchiulaturii. CAMILAR, N. II, 231. Acțiunea medicamentelor digitalice asupra musculaturii voluntare. DANIELOPOLU, F. N. II, 37. Purta cămașă cu mînecile scurte, din care ieșeau brațe cu o muschiulatură fioroasă. CĂLINESCU, S. 247. – Pl.: musculaturi. – Și: mușchiulatură, (rar) mușculatură, mușchiulatură s. f. – Din fr. musculature. – Mușculatură, mușchiulatură: prin apropiere de mușchi2.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MUNIFICENT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. […]
1. [DEX '09] MUNIFICENȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza. […]
1. [MDA2] muniționar sm [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pl: ~i / E: fr […]
1. [MDA2] munițiune sf vz muniție 2. [DN] MUNIȚIUNE s.f. v. muniție. 3. [Șăineanu, ed. […]
1. [MDA2] muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: […]
1. [DOOM 3] munte-bloc s. m., pl. munți-bloc 2. [DOOM 2] munte-bloc s. m., pl. […]
1. [Șăineanu, ed. VI] munte-de-pietate m. așezământ, sub controlul Statului, unde se împrumută cu dobândă […]
1. [DEX '09] MUNTEANCĂ, muntence, s. f. 1. Femeie care face parte din populația Munteniei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro