1. [DEX '09] MURIBUND, -Ă, muribunzi, -de, adj., s. m. și f. (Ființă) pe moarte, în agonie; p. ext. (ființă) fără vlagă, foarte slabă care nu mai are mult de trăit. – Din fr. moribond, lat. moribundus (după muri).
2. [MDA2] muribund, ~ă smf [At: COSTINESCU / V: (înv) mor~ / Pl: ~nzi, ~e / E: fr moribond, lat moribundus] 1 Persoană care este gata să moară, în agonie Si: (rar) muritor (8), (înv) murind (4). 2 (Pex) Om foarte slăbit, care nu mai are mult de trăit.
3. [DLRLC] MURIBUND, -Ă, muribunzi, -de, s. m. și f. Persoană care e pe moarte, care se află în ultimele momente ale vieții. A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124. Ici-colo cîte-un muribund gemea ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II 269. Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389. ♦ (Adjectival) Fig. Care e gata să piară, pe ducă, pe cale de dispariție, p. ext. slab, fără vlagă. Becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41.
4. [DN] MURIBUND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află pe moarte, în agonie. ♦ (Fig.) (Cel) care este pe punctul de a dispărea; (p. ext.) (om) slab. [< lat. moribundus, cf. fr. moribond].
5. [MDN '00] MURIBUND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond)
6. [Șăineanu, ed. VI] muribund m. care trage să moară.
7. [Scriban] *muribúnd, -ă adj. (lat. moribundus, infl. de a muri; fr. moribond). Care trage să moară, care e în agonia morțiĭ.
8. [MDA2] moribund, ~ă a vz muribund
9. [DOOM 3] muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; adj. f., s. f. muribundă, pl. muribunde
10. [DOOM 2] muribund adj. m., s. m., pl. muribunzi; adj. f., s. f. muribundă, pl. muribunde
11. [DLR] MURIBUND, -Ă s. m. și f. Persoană care se află pe moarte, în agonie, care este în ultimele momente ale vieții; p. e x t. om foarte slăbit, care nu mai are mult de trăit; (rar) muritor , (învechit) murind (2). Cf. COSTINESCU, BARCIANU. La scrierea mai departe a „Hronicului” evident trebuia să renunțe. Se cereau pentru aceasta alte puteri decît ale unui muribund. IORGA, I. L. I, 289. Ici-colo cîte-un muribund gemea, ori se zvîrcolea încă. REBREANU, R. II, 269. Florile miroseau proaspăt și pur. . . Pentru muribunzi și pentru iubire erau aceleași flori. C. PETRESCU, Î. II, 44. Avea cînd să ajungă neîntîrziat la datoria unde o chema muribunda. id. C. V. 171. Se închina mișcînd buzele serafic, palid ca un muribund. BRĂESCU, A. 132. Muribunda deschise ochii, deveniți catifelați. BART, E. 389. Pentr-un șubred muribund E mai ușoară boala decît leacul. V. ROM. octombrie 1954, 160. A bătut la ușă, a deșteptat pe bătrîn și i-a lăsat în prag muribundul. SADOVEANU, P. M. 124. Tușind sec, contesa se apropie de muribundă. CĂLINESCU, S. 699. S-a apropiat de muribund și i-a dat să bea. STANCU, R. A. I, 81. Mergeau mohorîți . . . în urma căruțelor gemînd de răniți și muribunzi. CAMILAR, N. I, 246. Se mai Nădăjduiește aducerea la viață A muribundului. BARANGA, V. A. 29. ◊ F i g. (Adjectival) În antretul îngust și lung, becul împrăștia o lumină muribundă. C. PETRESCU, C. V. 41, cf. CONTEMP. 1953, nr. 328, 1/1. Capitalismul . . . s-a transformat în epoca imperialismului în capitalism muribund. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 724. (Adverbial) Din sicriul sonor al patefonului, gemu muribund o strună de banjo. C. PETRESCU, C. V. 167. – Pl.: muribunzi, -de. – Și: (Învechit) moribund, -ă adj. COSTINESCU, ALEXI, W. -- Din fr. moribond, lat. moribundus, prin apropiere de muri1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL