1. [MDA2] murdarisi vtr [At: POLIZU / V: ~ipsi / Pzi: ~sesc / E: murdar + -isi] 1-2 (Înv) A (se) murdări.
2. [DEX '09] MURDĂRI, murdăresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) face murdar, a (se) umple de murdărie; a (se) păta, a (se) mânji. 2. Fig. A (se) compromite, a (se) înjosi, a (se) degrada. – Din murdar.
3. [MDA2] mârdări v vz murdări
4. [MDA2] murdaripsi v vz murdarisi
5. [MDA2] murdăli v vz murdări
6. [MDA2] murdări [At: ISPIRESCU, L. 350 / V: (reg) mâr~, ~ăli / Pzi: ~resc / E: murdar] 1-6 vtr A (se) umple de murdărie (2-4) Si: a (se) mânji, a (se) păta, (reg) a (se) mociocoși, (înv) a (se) murdăriși, a (se) murui1 (3). 7 vt A face murdărie (4).
7. [DLRLC] MURDĂRI, murdăresc, vb. IV. Tranz. A face murdar, a păta, a mîzgăli, a mînji; fig. a degrada. Bocancii plini de noroi murdăreau... pătura. DUMITRIU, N. 163. Da! ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele! ISPIRESCU, L. 350.
8. [Șăineanu, ed. VI] murdărì v. a (se) face murdar.
9. [Scriban] murdărésc v. tr. (d. murdar). Fac murdar. Fig. Profanez: a murdări numele cuĭva. – Vechĭ murdarisesc și -ipsesc (ngr. murdarévo, aor. -árevsa).
10. [DOOM 3] murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, 3 sg. murdărește, imperf. 1 murdăream; conj. prez. 1 sg. să murdăresc, 3 să murdărească
11. [DOOM 2] murdări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdăresc, imperf. 3 sg. murdărea; conj. prez. 3 să murdărească
12. [DLR] MURDARISI vb. IV. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) murdări. Cf. POLIZU. Nea Trandafir, legat cu un șorț mare alb peste burtă, ca să nu-și murdaripsească redingota. ap. ȘIO II1, 265, cf. GALDI, M. PHAN. 212. – Prez. ind.: murdarisesc. - Și: murdaripsi vb. IV. – Murdar + suf. -isi. – Pentru murdaripsi, cf. ngr. μ ο υ ρ δ α ρ ε ύ σ ω (aor. al lui μ ο υ ρ δ α ρ ε ύ ω).
13. [DLR] MURDĂRI vb. IV. T r a n z. și r e f l. A (se) umple de murdărie (1, 2), a (se) face murdar, a (se) mînji, a (se) păta, (regional) a (se) murui1 (3), a (se) mocicoși, (învechit) a (se) murdăriși. Ce-am văzut să-mi murdăresc mănușițele. ISPIRESCU, L. 350. Mustra pe moș Costache că se murdărește pe haine cu scrum de țigare. CĂLINESCU, E. O. I, 78. Le-am dat apă, pe care au murdărit-o numaidecît. BRĂESCU, A. 58. Băieți, nu vă băgați sub pat, că vă murdăriți. ALR II 3 209/537. A murdălit cămașa, ib. 3 363/762, cf. 3 363/769. O vacă murdară murdărește cireada toată. ZANNE, P. i, 686, cf. 695. ◊ F i g. De ce-ți murdărești sufletul, Ioane, cu asemenea prezumții scîrboase ? T. POPOVICI, S. 236. ♦ A face murdărie (2). Se vede însă că nu mi-am murdărit scăldătoarea cînd m-a vîrît bunică-mea întâi în ea. SADOVEANU, P. M. 186. – Prez. ind.: murdăresc. – Și: (regional) murdăli, mîrdări (ALR I 640/590, ALR II 3 209/537) vb. IV. – V. murdar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL