1. [DEX '09] MURDAR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. Plin de pete, acoperit de praf, de murdării, îmbâcsit de necurățenie; nespălat, întinat. ♦ (Despre ființe) Care nu se spală, care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă, lumină etc.) Lipsit de claritate; tulbure. 2. Fig. Josnic, mârșav, ticălos, degradant. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen, trivial. – Din tc. murdar.
2. [MDA2] murdar, ~ă a [At: KOTZEBUE, U. 7V/19 / V: (reg) ~al, mâr~, mârdal / Pl: ~i, ~e / E: tc murdar] 1 (Îoc curat) Acoperit, îmbâcsit, plin de murdărie, de pete Si: jegos, mânjit, nespălat, slinos, soios, (reg) mocicoș, muruit (2), muscuros (1), muzgurit, mârșav (2). 2 (D. ființe) Care nu respectă curățenia, care se complace în murdărie (1). 3 (D. apă, lumină etc.) Lipsit de claritate, de limpezime Si: tulbure. 4 (Fig) Vrednic de dispreț Si: josnic, mârșav, venal. 5 (D. cuvinte) Obscen.
3. [DLRLC] MURDAR, -Ă, murdari, -e, adj. 1. (în opoziție cu curat) Plin de pete, acoperit de praf, de murdării sau de gunoi; nespălat, impur, întinat. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare. ISPIRESCU, L. 40. Înaintea patului, o masă murdară. EMINESCU, N. 38. În scunda tavernă mohorîtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare. stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită. id. o. i 56. ♦ (Despre ființe) Care nu respectă curățenia. ♦ (Despre apă sau despre lumină) Lipsit de limpezime, de claritate; tulbure. De prin crîșme... pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară. EMINESCU, N. 34. 2. Fig. (Despre acțiuni omenești) Josnic, mîrșav, degradant; (despre oameni) care comite acțiuni urîte. Acuma vezi și tu cît e de murdar și de nevrednic de iubirea ta. REBREANU, I. 113. Dumneata sugi sîngele poporului. – Murdar! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, obscen. Și începu să-i spuie vorbe murdare și s-o înjure, cu patimă. DUMITRIU, P. F. 37.
4. [Șăineanu, ed. VI] murdar a. 1. necurat: apă murdară;. 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig; sgârcit. [Turc. MURDAR].
5. [Scriban] murdár, -ă adj. (turc. murdar, mundar [d. pers. mürd, mort]; ngr. murdáris, alb. sîrb. murdar). Necurat, scîrnav: stradă, haĭnă, mînă murdară. Fig. Ordinar, trivial: vorbe murdare. Ignobil, gro...,[1] vulgar: caracter murdar. Avar murdar, avar grozav. Adv. În mod murdar.
6. [MDA2] mârdal, ~ă a vz murdar
7. [MDA2] mârdar, ~ă a vz murdar
8. [MDA2] murdal, ~ă a vz murdar
9. [CADE] CURAT I. adj. 1 p. CURA1 ¶ 2 Fără murdărie, fără pete: apă ~ă; rufe ~e ¶ ¶ C. NECURAT, MURDAR ¶ 3 Ⓕ Nepătat, căruia nu i se poate imputa nimic: cu cuget ~ ¶ 4 Limpede, deslușit: ~ă socoteală ¶ 5 Firesc, normal: își dete cu părerea că aci nu putea să fie lucru ~ (ISP.); casa asta nu e ~ă, se petrec lucruri nefirești în casa asta, umblă stafii prin ea ¶ 6 Sincer: vorbă ~ă; adevărul ~ ¶ 7 Cinstit: mai bine sărac și ~ ¶ 8 Ⓟ: a scăpa cu fața ~ă, a scăpa teafăr, fără a păți ceva ¶ 9 📆 Lunea ~ă, Lunea după Duminica lăsatului de brînză. II. adv. 1 Nu alta, nu altfel, întocmai, adevărat: și-a fost o nuntă ~ ca ’n povești (VLAH.); credeai ~ că-i o moară stricată (GRIG.); ~ așa, chiar așa ¶ 2 Limpede, deslușit, lămurit: îi spuse ~ ce căuta (ISP.) ¶ 3 Sincer: spune-mi ~ ce ai pe suflet. III. sbst. 🚜 Faptul de a cura porumbul: odată, chemat la ~, s’a făcut bolnav (LUNG.).
10. [DCR2] mâini murdare sint. s. Corupție ◊ „Mâini murdare și la Londra. Suflă vânt de corupție tipic italiană și la Londra, anunță ziarul «The Guardian».” R.l. 22 III 93 p. 3 (după mâini curate)
11. [DOOM 3] murdar adj. m., pl. murdari; f. murdară, pl. murdare
12. [DOOM 2] murdar adj. m., pl. murdari; f. murdară, pl. murdare
13. [MDO] murdar
14. [DER] murdar (murdară), adj. – Soios, slinos, jegos. – Mr. murdar. Tc. (per.) murdar (Roesler 599; Șeineanu, II, 265; Loebel 66; Lokotsch 1516; Ronzevalle 160), cf. ngr. μουρντάρης, alb., sb. murdar. – Der. murdalnic, s. n. (înv., murdărie), din tc. murdalik; murdări, vb. (a face murdar); murdărie, s. f. (calitatea de a fi murdar; porcărie, măgărie); murdărisi, vb. (înv., a murdări), din ngr. μουρνταρεύω, aorist μουρντάρευσα.
15. [GAER] honioș Cuvîntul, care înseamnă „murdar”, e atestat în MCD, p. 74 (din Vîlcele), fără etimologie, alături de honioși „a se murdări” și honioșag, acesta din urmă explicat prin magh. hanyagság „neglijență, nepăsare”; honioș apare și în Lex. reg. I, p. 20 (Șomcuta Mare) și mi-a fost semnalat de o ascultătoare de radio de la Gherla. Tamás socotește că honioș vine de la magh. hanyag, iar consoana finală s-ar datora influenței unui plural *honioji de la singularul neatestat *honiog. Mi se pare mai probabil că a fost împrumutat numai derivatul honioșag, care se explică nesilit din magh. hanyagság, iar honioș e un derivat regresiv de la acesta.
16. [Argou] murdar, -ă, murdari, -e adj. (d. afacere etc.) ilegală, în afara legii.
17. [CECC] Il faut laver son linge sale en famille (fr. „Rufele murdare trebuie spălate în familie”) – Voltaire a adresat aceste cuvinte enciclopediștilor, sfătuindu-i să nu aducă în public certurile dintre ei. Dar expresia ar fi rămas poate necunoscută, dacă n-ar fi reluat-o Napoleon. (Balzac, în romanul Eugenie Grandet, o atribuie chiar direct lui Bonaparte). Într-o faimoasă diatribă, rostită la 1 ianuarie 1814 în fața deputaților care începuseră a cîrti împotriva lui și a administrației imperiale, Napoieon spuse: „Dacă aveți a vă plinge, trebuia să așteptați alt prilej cînd, în fața sfetnicilor mei sau chiar în fața mea, v-ați fi spus plîngerile și, în măsura în care ar fi fost întemeiate, vi le-aș fi satisfăcut. Dar explicația ar fi avut loc între noi, căci în familie, nu în public, se spală rufele murdare”. LIT.
18. [DLR] MURDAR, -Ă adj. 1. (În opoziție cu c u r a t) Acoperit, îmbîcsit, plin de murdărie (1, 2), de pete; nespălat, mînjit, soios, slinos, jegos, (regional) mocicoș, muruit (2), muscuros (1), muzgurit, mîrșav (2). Și copiii babii era. . . murdari. KOTZEBUE, U. 7v/19. O masă murdară. EMINESCU, N. 38. Băgară de seamă că hainele lor sînt murdare. ISPIRESCU, L. 40. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau cîteva raze de soare. REBREANU, R. II, 64. Se arătă la fereastra murdară lumina albă-sinilie a faptului de ziuă. MiRONESCU, S. A. 55. Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crîșmâ umedă, murdară. BACOVIA, O. 15. Scot mănușile murdare. CAMIL PETRESCU, U. N. 365. Dacă l-ar descheia, i-ar găsi cămașa murdară. C. PETRESCU, C. V. 129. E tare murdar: ba de colb, ba de glod, ba de păcură. TEODOREANU, M. U. 401. I mîrdar. . . pe piele, are colb pe piele. ALR I 639/590. Îi nespălată sau mîrdară. ib. 640/542. Haine murdale. ALR II 3 263/836. Rufele murdare se spală acasă (sau în familie). Cf. ZANNE, P. III, 338. ♦ (Despre ființe) Care nu respectă curățenia, care se complace în murdărie (1). ♦ Lipsit de claritate, de limpezime; tulbure. Pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară. EMINESCU, G. P. 3, cf. id. N. 34, ISPIRESCU, L. 37. 2. F i g. Vrednic de dispreț; josnic, mîrșav, venal. Să fii tu martor la astfel d-alianță murdară. ISPIRESCU, în ZEITSCHRIFT, XVIII, 110. Acuma vezi și tu cît e de murdar și de nevrednic de iubirea ta. REBREANU, I. 113. Cum ai putut să spui că ie întorci numaidecît și să mă lași acolo ? Cît de murdar ai fos t! CAMIL PETRESCU, T. II, 241, cf. V. ROM. decembrie 1954, 97. ♦ (Despre cuvinte) Necuviincios, ordinar, grosolan, obscen. - Pl.: murdari, -e. – Și: (regional) murdal, -ă, mîrdar, -ă, mîrdal, -ă (ALR II 3 390/551) adj. – Din tc. murdar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL