1. [DEX '09] MUCARNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. – Mucar + suf. -nic.
2. [MDA2] mucarnic sm [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 388 / Pl: ~ici / E: mucar + -nic] (Nob) Slujbaș care avea datoria ca, în zorii zilei, să stingă felinarele de pe străzi.
3. [DLRLC] MUCARNIC, mucarnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Om care stingea felinarele sau luminile. Un șir de vreo zece felinare puse pe stîlpi verzi, de un stat de om ca să ajungă pînă la ele cu scărița lui dusă pe umeri, mucarnicul. CAMIL PETRESCU, O. II 388.
4. [DOOM 3] mucarnic (rar) s. m., pl. mucarnici
5. [DOOM 2] mucarnic (rar) s. m., pl. mucarnici
6. [DLR] MUCÁRNIC s. m. (Neobișnuit) Slujbaș care avea datoria ca, în zorii zilei, să stingă felinarele de pe străzi. Felinare puse pe stílpi verzi de un stat de om, ca să ajungă pînă la ele, cu scărița lui dusă pe umeri, mucarnicul. CAMIL PETRESCU, O. II, 388. – Pl.: mucarnici. – Mucar + suf. -nic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL