1. [Scriban] mubaĭegíŭ și (ob.) mumbaĭegíŭ1 n. (turc. mubaĭağy, din mübaĭe’ağy). Vechĭ. Comisar turcesc însărcinat să cumpere grîne și oĭ p. statu turcesc. – Și bumb-.[1]
2. [DER] MUBAIEGIU, mubaiegii, s. m. (Înv.) Demnitar la curtea sultanului însărcinat să procure mărfuri în numele acestuia. (din mubaia + suf. -giu; cf. mubaia)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL