1. [MDA2] motroină sf [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) 1 Momâie cu înfățișare omenească. 2 Claie mare de fân, făcută prost, prea lată în partea de jos.
2. [MDA2] motroană sf vz motrună
3. [Scriban] motrúnă f., pl. e (lat. matrona, cocoană, de unde s’a făcut *mătrună, apoĭ motrună. Cp. cu bună, cunună). Mold. Fam. Femeĭe prea îmbrobodită. Adj. Pere și prune motrune, un fel de pere și de prune albe maĭ marĭ. Și ca masc.: un prun motrun. (Cp. cu mere domneștĭ, pere pergamute, fasole cocoane). – În nord motróĭnă. V. încotoșmănez și mironosiță.
4. [DLR] MOTROINĂ s. f. (Regional) 1. Un fel de momîie (1) cu înfățișare omenească. Femeia sălbatecului de are un fiu unic, alăturea lui face o motroină, pe care o îmbracă la fel cu dînsul. SEVASTOS, N. 89. 2. Claie mare de fîn, făcută prost (prea lată în partea de jos) (Coverca-Vatra Dornei). A V 14. – Pl.: motroine. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL