1. [DEX '09] MOTOFLETE, motofleți, s. m. (Reg.) Om neîndemânatic, moale, prost, nătâng. – Cf. mototol, nătăflete.
2. [MDA2] motoflete sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~eți / E: cf motoflocea] 1 (Reg) Persoană neîndemânatică, moale Si: bleg, prost, nătâng, (reg) motoflocea. 2 (Ban) Surdomut.
3. [DLRLC] MOTOFLETE, motofleți, s. m. (Familiar) Om neîndemînatic, încet la treabă. Voi, motofleți, nu-ți fi în stare să luați năframa cu banii. RETEGANUL, la CADE.
4. [Scriban] motofléte m. Munt. Fam. Motolog.
5. [DOOM 3] motoflete (reg.) (desp. -to-fle-) s. m., pl. motofleți
6. [DOOM 2] motoflete (reg.) (-to-fle-) s. m., pl. motofleți
7. [DLR] MOTOFLÉTE s. m. 1. (Regional) Om neîndemînatic, moale, bleg, prost, nătîng; (regional) motoflocea. Cf. ALEXI, W. Un motoflete dus de nas. BUL. FIL. II, 178. Nu vezi oamenii, motoflete ? Îi strigă Măria. T. POPOVIC, SE. 418. Voi motofleți, nu-ți fi în stare să luați năframa cu bani. RETEGANUL, ap. CADE, cf. REV. CRIT. IV, 338. 2. (Prin Ban.) Surdomut. Cf. NOCACOVICIU, B. I, 14. – Pl.: motofleți. – Cf. m o t o f l o c e a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL